Vârcolaci, vrăjitoare şi domniţe lebădă

Nu dormi bine noaptea? Suferi de insomnie, ai coşmaruri şi apucături ciudate? Eşti vârcolac! Glumesc, toate aceste poveşti cu vârcolaci, vrăjitoare, domniţe lebădă sau alte creaturi, sunt rodul imaginaţiei bogate a omului, dar tot ne plac. Şi, pentru că ne plac, vă invit să străbatem câteva legende care fac parte din Mitologie.

Se spune că Lykaon, regele Arcadiei, l-a invitat pe Zeus la masă şi i-a servit carne de… om, pentru a-i testa omniscienţa. Însă viclenia a eşuat, iar monarhul a fost pedepsit pentru lipsa sa de respect. A fost transformat în lup, pentru a mânca aceeaşi hrană cu care a îndrăznit să murdărescă masa măreţului zeu. Potrivit lui Fiske, din acel moment, în fiecare an, la festivalul lui Zeus, un nobil arcadian era dus până la marginea unui sat. Acolo, îşi agăţa hainele în copac, sărea în apă şi se transforma în lup.

Blestemul Damnatul avea să umble, timp de nouă ani, prin pădurile din apropiere şi apoi, dacă nu consumase carne de om, i se permitea să se întoarcă la forma sa naturală. Aceşti sâmburi mistici au fost dezvoltaţi de imaginaţia medievală şi au dat naştere unor superstiţii înspăimântătore despre vârcolaci.

Inteligent, feroce şi puternic În Evul Mediu, metamorfoza se presupunea a fi un fenomen normal şi chiar în zilele noastre, în diferite părţi ale Europei, superstiţia este încă păstrată de ţărani.

Din analele vrăjitoriei, vârcolaci şi vrăjitoare „Pe când se afla la vânătoare, un domn a fost brusc atacat de către un lup sălbatic de dimensiuni monstruoase. Imună la gloanţe, bestia a sărit pe vânătorul neajutorat care, în timpul luptei din fericire, a izbutit să taie una dintre labele din faţă ale animalului. A luat acest trofeu cu el şi s-a străduit să ajungă acasă în siguranţă. Pe drum s-a întâlnit cu un prieten căruia i-a arătat o labă însângerată sau, mai degrabă, mâna unei femei… măritate. Inelul a fost recunoscut de celălalt, iar suspiciunea l-a determinat să-şi caute soţia. A găsit-o acasă, aşezată lângă foc, cu braţul ascuns sub şorţ. Apucând-o de braţ, bărbatul a avut dovada bănuielilor sale. Femeia a fost arsă pe rug la Riom” ( Povestea din Satul Auvergne).

Credinţe în Danemarca Se credea că dacă o femeie reuşea să se strecoare prin placenta unui mânz întins între patru beţe, va naşte toată viaţa fără durere şi nu va fi atinsă de boli. Însă toţi băieţii vor fi vârcolaci şi toate fetele Mara (demon feminin).

Înrudirea ciudată În această superstiţie bizară apare înrudierea dintre un vârcolac şi o domniţă cu puteri supranaturale. Mara era un demon feminin care chinuia bărbaţii şi femeile, noaptea, ghemuindu-se pe pieptul sau în stomacul lor , oprindu-le respiraţia.

Creştinătatea a făcut din Mara un demon şi a îmbrăţişat teoria conform căreia Diavolul a dat naştere acestor creaturi seducătoare, pentru a distruge sufletul omului.

Domniţa lebădă În privinţa modalităţii de transformare, sunt puţine diferenţe între vârcolac şi domniţa lebădă. Vârcolacul este vântul nopţii, privit ca o zeitate sau ca un diavol. În acelaşi timp, domniţa lebădă este un nor pufos, uşor, interpretat ca o zeiţă sau ca o pasăre ce zboară pe oceanul de văzduh.

Şi, uite aşa, au apărut tot felul de creaţii fanteziste, de la sirena trădătoare şi coşmarul diabolic până la blânda Undine, fermecătoarea Nausikaa şi Muza maiestuoasă a antichităţii clasice.