Un angajat fericit este un angajat eficient

Petrecem prea mult timp în defavoarea noastră Tot ceea ce nu ne face să ne simţim bine se încadrează la lucruri nefolositoare omului.Tot ce ne aduce bucurie, satisfacţia lucrului bine făcut, sentimentul că este de folos celor din jur şi nu e în zadar, tot ce e realizat într-un ritm relaxat şi cu zâmbetul pe buze, este în folosul nostru, al tuturor oamenilor. Restul se încadrează la activităţi pentru „cooperativa munca în zadar”. Căci nimic din ce a fost realizat încrâncenat, încruntat, contra cronometru şi cu „Sabia lui Damocles” deasupra capului, nu e menit să reziste sau să ducă la rezultate benefice pe termen lung.

Oamenii ar trebui să muncească cu zâmbetul pe buze Oamenii ar trebui să se asigure, înainte de a începe munca, că se simt bine, că şi-au pus zâmbetul pe faţă şi că acesta nu e unul formal, ci unul real. Iar companiile unde se doreşte creşterea productivităţii, de aici ar trebui să înceapă: angajaţii au condiţiile necesare să înceapă ziua de muncă cu ceea ce îi face să se simtă bine? Un ceai, o cafea, un fruct! O muzică în surdină - una bine aleasă care să ajute prin vibraţiile ei la creşterea concentrării. Un aparat salin pentru ionizarea atmosferei şi chiar o pisică torcând într-un colţ al biroului!

S-ar putea continua cu analiza volumului de muncă. Poate că unii au prea multe sarcini şi nu au timp să le realizeze corespunzător - drept urmare, în acel departament lucrurile sunt atât de încrâncenate încât se poate tăia tensiunea cu cuţitul. Zâmbetele şi cuvintele frumoase nici nu mai intră în discuţie, căci toţi sunt contra cornometru pentru a termina ceea au de lucru în ziua respectivă. De obicei, aici găseşti oameni care nici nu ar şti ce să facă cu timpul liber şi care, deloc întâmplător, nici nu prea au ce face pe acasă. Dar aceştia au o mare problemă şi nu trebuie luaţi ca etalon, dimpotrivă! Ei trebuie ajutaţi, eventual cu consiliere psihologică, căci munca aceasta robotizată, încrâncenată, care se reia iar şi iar a doua zi, este un semn clar că acel om fuge de el însuşi şi de confruntarea cu problemele interioare pe care le are. E un om dependent de muncă, iar el trebuie tratat!

Un mediu de lucru sănătos este unul în care oamenii îşi zâmbesc, îşi vorbesc frumos, se salută politicos, încep ziua cu un ritual de relaxare. Poate fi chiar o mică meditaţie, sau câteva exerciţii de Tai Chi, în natură.

Important nu e să munceşti ca robul, ci să intri în starea aceea în care mintea ta e deschisă către cele mai eficiente soluţii şi în care ceea ce faci este în consens cu tine însuţi. Căci atunci lucrurile sunt bun făcute şi menite să reziste.

Trăim într-o lume a vibraţiilor Tot ceea ce ne înconjoară, înainte de a se înfăptui, are un plan energetic, nevăzut. Dacă această energie este una benefică, curată, atunci înfăptuirea planului se va realiza cursiv şi firesc, fără oprelişti, lipsuri sau sincope.

Totul pleacă de la gândul dintâi, primul care trasează planul energetic al viitoarei realizări fizice. Nimic nu ar trebui lăsat la voia întâmplării şi toate ar trebui concepute în deplină conştientizare a faptului că omul este un mare generator de vibraţii şi că multe se pot rezolva aproape de la sine, dacă suntem într-o stare mentală pozitivă şi se vor încurca tot de la sine, dacă suntem într-o stare mentală nepotrivită, lipsită de pozitivism.

Schimbarea opticii angajatorului E timpul ca angajatorul să conştientizeze faptul că afacerea lui va avea succes doar dacă oamenii implicaţi în ea sunt relaxaţi, motivaţi, prezenţi şi conştienţi de ceea ce fac. Şi ar trebui să elimine acei şefi incapabili să motiveze şi să creeze o atmosferă plăcută într-un birou.

Iar cei dependenţi de muncă - atât de apreciaţi acum şi aşezaţi prin poziţii de conducere pentru că, aparent, ei sunt dedicaţi companiei, când, de fapt, ei nu au ce face cu viaţa lor şi vin la serviciu ca să nu se întâlnească cu ei înşişi pe acasă, iar la serviciu îşi varsă frustrările şi fricile asupra celor pe care îi coordonează - ar trebui îndrumaţi către locuri de consiliere.

Cred că întrebarea binecunoscută de la orice interviu de job „Unde vă vedeţi peste cinci ani?” ar trebui înlocuită cu întrebări de genul: „Cât de des zâmbiţi într-o zi şi ce vă ajută să vă relaxaţi”? Sau „Ce este mai important pentru dumneavoastră: să petreceţi timpul acasă, cu familia şi prietenii sau să staţi pe baricade la biroul, la locul de muncă”? Sau „Consideraţi că un angajat care îşi face treaba cu zâmbetul pe buze poate avea un randament mai mare decât unul încrâncenat şi posomorât?”

Da, aşa văd eu lucrurile şi ştiu că mulţi vor încadra optica aceasta la „utopie”. Dar, deja am punctat: totul începe cu un plan mental, energetic şi dacă mai e şi de bun simţ şi spre binele tuturor, curând va căpăta contur şi în planul fizic.

Aşa să fie!