Sindromul „prinţi şi prinţese” a luat amploare în România

Apelative precum „prinț” sau „prințesă”, spuse copiilor încă de mici, le vor construi acestora o percepție eronată despre realitatea înconjurătoare, iar în adolescență sau maturitate vor dezvolta deviații comportamentale destul de serioase și nu se vor putea adapta societății actuale, este de părere psihologul Iuliana Fűlaș.

Potrivit acesteia, copiii care dezvoltă sindromul „ prinți și prințese” vor crede că lumea este un castel frumos, în care toți sunt slugi umile puse în slujba lor și vor opune rezistență când vor primi o sarcină din partea părinților sau, mai târziu, la locul de muncă, din partea șefului. Victimele acestui sindrom devin extrem de egoiște, nu vor împărți jucăriile cu alți copii, nu vor spune vreodată „te rog”, „mulțumesc” și „ iartă-mă” și nu vor învăța să iubească sincer.

Sindromul prințesei/ prințului constituie un set de deviații comportamentale Aceste deviaţii comportametale trec deseori neobservate de părinți sau, mai rău, aceste atitudini sunt alimentate de aceștia, prin repetări obsesive a acestor apelative sau cu permisivitate dusă la extrem. În accepţiunea specialistului, atât părinţii, cât şi societatea, din dorința de a-i proteja și de a-i ajuta pe cei mici, contribuie la apariția unor manifestări care le pot afecta viața de adult.

În perioada adolescenţei, acest sindrom devine mult mai evident „Acest sindrom este observabil începând cu vârsta de doi ani, când fetele sau băieții încep să se costumeze în eroii de poveste și primesc mesaje subliminale din diverse medii că aspectul fizic e tot ce contează. În perioada adolescenței, acest sindrom devine din ce în ce mai evident, deoarece mulți tineri își centrează viața în jurul sinelui, devin narcisiști, iar fenomenul selfie a contribuit la augmentarea narcisismului lor. Acest sindrom este însoțit de ridicarea pretențiilor sau cerințelor absurde, materialism susținut, emoții extreme, auto-indulgență sau lipsa logicii, lipsa concentrării asupra problemelor sociale, lipsa empatiei, lipsa dorinței de a prelua vreo responsabilitate, dorința de a reprezenta o autoritate și un simț puternic de superioritate”, spune psihologul Iuliana Fűlaș.

Efectele conştientizării sindromului Atunci când copiii sau tinerii se trezesc la realitate şi îşi dau seama că aceasta nu coincide deloc cu basmele, trăiesc adevărate drame interioare. „În perioada adolescenței, foștii copii tratați ca „prinți" și „prințese" constată că societatea nu-i tratează ca pe niște prinți și prințese, ba le cere chiar foarte multe, le impune reguli, iar atunci apar primele probleme: comportamente delicvente, depresii, anxietăți, dezechilibre psihice etc. Părinții contribuie, în mod involuntar, printr-o afecțiune exagerată și dorința de a-și proteja copiii de pericolele de orice natură, iar atunci când tinerii ajung la momentul conștientizării sindromului, vor avea tendința de a da vina pe aceștia pentru că au fost mințiți cu privire la mecanismele de funcționare a societății reale”, a mai adăugat psihologul Iuliana Fűlaș.

Eliminaţi-vă din vocabular cele două cuvinte Psihologul Iuliana Fűlaș spune că există metode prin care ne putem preveni copiii să dezvolte acest sindrom și să trăiască dezamăgiri pe parcurs. Conform acesteia, apelativele „prinț” sau „prințesă” ar trebui să fie eliminate din vocabularul fiecărui părinte. Chiar dacă par inofensive, nu trebuie spuse nici măcar în glumă. Copiii trebuie să înveţe că fericirea nu constă în a primi, ci în a oferi.  „Fericirea lor este datoria lor, nu a părinților sau a celor din jur, este o condiție a împlinirii personale”, conchide specialistul Iuliana Fűlaș.