Ne este familiară tuturor această expresie. Am auzit-o în diferite etape ale vieţii, înainte şi după 1989. În fapt, a fost valabilă, de la începuturile presei noastre. Fără îndoială, ea însemna că acel eveniment, despre care se scria, prezenta oarece importanţă, odată ce ziarul îi acorda un spaţiu! Sau, cel puţin, aceasta era varianta care circula în mentalul colectiv. Şi ar fi fost şi de maximă încredere, dacă timpurile aspre, din punct de vedere politic, nu ar fi amprentat şi informarea. Înainte de 1989, toată lumea ştia că se exagerează în multe privinţe (ştim care!), că se cenzurează fapte ori, şi mai grav, se trec sub tăcere evenimente sau aspecte foarte importante despre viaţa de zi cu zi. Cu toate acestea, dimineţile, în drum spre serviciu, majoritatea cetăţenilor orăşeni treceau pe la chioşcul de ziare. Un ziar local sau unul central spuneau, totuşi, câte ceva, oamenilor doritori să afle.
Şi s-a ivit în România libertatea de expresie a ziarelor şi, mai recent, a variatelor tipuri de media. Cu o evoluţie sinuoasă, dominată, în primii ani, de o explozie de titluri-cometă, apărute dintr-un entuziasm firesc, dipărute însă foarte repede. Cititorii presei au intrat şi ei în această efervescenţă teribilă, setoşi de informaţie multă, de toate felurile. Şi fenomenul a început să se... inverseze, puţin, câte puţin. Informaţia a început să „curgă” pe toate canalele media şi astfel, oamenii au început „să trăiască” clipă de clipă, alături de informaţie. Teoreticienii media spun că, de fapt, mai nou, suntem pe cale de a fi modelaţi mental de media. Are mult adevăr această zicere, fie şi numai pentru faptul că, de mai multe ori pe zi, accesăm site-urile ziarelor sau ne sunt trimise, prin abonament „buletine de ştiri” (Newsletter).
Într-un fel sau altul, într-o eră tehnologică sau nu, repetăm acelaşi ritual al dorinţei de a şti, de a afla. Două argumente aduc: trecea din mână în mână „Universul”, când era câte o „întâmplare” într-un cartier sau pe o stradă.
Ediţia de dimineaţă, de prânz şi de seară abia acopereau toate ştirile câte trebuia lumea interbelică să le afle, de la trezire şi până către răsăritul lunii.
Despre toate acestea și despre multe altele, scrie în ziar.