În fiecare an, pe 24 iunie, sărbătorim Sânzienele. Este singura sărbătoare păgână pe care o regăsim în calendarul creştin ortodox. Se spune că numele acestei sărbători vine de la Diana, zeiţa romană a pădurii, vânătorii şi a dorinţelor noastre secrete. Potrivit tradiţiei, Sânzienele sunt fete tinere şi frumoase, bune şi voioase, care ne ajută să ne vindecăm trupul şi să ne găsim sufletul pereche. În noaptea de 23 spre 24 iunie, Sânzienele străbat cărările Cerului şi îl deschid, dansează, ne veghează şi îndeplinesc ritualuri pentru noi.
Când începe sărbătoarea Sânzienelor Sărbătoarea Sânzienelor începe la asfinţitul zilei de 23 iunie, când fetele şi băieţii culeg flori de sânziene şi îşi împletesc coroniţe. Coroniţa fetelor este rotundă, iar a bărbaţilor şi a băieţilor este în formă de cruce. După ce are loc ritualul de culegere a florilor, sătenii se întorc acasă şi se încing hore. Când se începe dansul Sânzienelor, fetele şi băieţii îşi împodobesc ferestrele casei, stâlpii porţilor şi locul în care se odihnesc cei trecuţi în nefiinţă. Apoi, cu chiuituri şi bucurie în suflet, fiecare îşi aruncă pe casă coroniţa şi îşi pune o dorinţă sau o întrebare arzătoare la care aşteaptă să primească un răspuns. Dacă acea coroniţă rămâne pe acoperiş, bătrâni spun că dorinţa se îndeplineşte.
Ce se întâmplă în Noaptea de Sânziene Se fac focuri, băieţii poartă torţe, agită făclii, strigă, cântă cu patos şi se întrec în mânuirea făcliilor.Spectacolul este senzaţional, căci flăcăii sar peste foc, apoi se scaldă în râu, celebrând sărbătoarea iubirii. Pentru a rămâne însărcinate cu prunci sănătoşi, nevestele tinere se scaldă în roua sânzienelor.
Superstiţii Îndrăgostiţii care se scaldă în râu în Noaptea de Sânziene vor rămâne împreună pentru totdeauna. Legenda spune că oamenii care le văd/ le răspund, rămân muţi sau înnebunesc. Cei care nu respectă această sărbătoare sunt aspru pedepsiţi. De asemenea, fetele care vor să-şi viseze ursitul trebuie să-şi pună sub pernă sânziene.
Unde se mai păstrează aceste obiceiuri Obiceiurile de Sânziene sunt păstrate cu sfinţenie în Maramureş, Oltenia şi Lunca Someşului.