REZULTATELE DE LA EVALUAREA NAȚIONALĂ REFLECTĂ CLASAMENTUL REAL AL ELEVILOR?

Gata... au trecut emoțiile! Cu rezultate mai bune sau mai rele, Evaluarea s-a încheiat. Dar oare sunt toți părinții și copiii împăcați că nota obținută de ei a fost cea corectă? Tind să cred că nu, având în vedere rezultatele finale, afișate după contestații. La o mică analiză, am constatat cât de relativă a fost notarea, deși se știe foarte bine cât de importantă este acordarea chiar și a unei sutimi în plus, în cazul examenului de Evaluare. Cu toate că miza notei era foarte mare, unii membri din comisiile de corectare au neglijat acest aspect. Nu vreau să blamez toți profesorii, însă cred cu tărie că o parte dintre ei au evaluat lucrările de la examenul de capacitate după starea lor de spirit. Altfel, nu aș putea să îmi explic diferențele atât de mari care există între nota inițială și cea finală, în cazul elevilor care au făcut contestații. Atât timp cât există niște baremuri clare, cum pot apărea neconcordanțe chiar de câteva puncte între echipele profesorilor corectori?

Din punctul meu de vedere, una dintre echipe clar nu și-a făcut treaba. Și atunci, dragi părinți, ce ne rămâne de făcut? După orele de pregătire în privat, la matematică și limba română, pe care le investim an de an în copiii noștri, putem doar să sperăm că odrasla noastră o să aibă noroc și lucrarea de la Evaluare va ajunge în mâna unor profesori responsabili și obiectivi. Și dacă, totuși, avem ghinion și munca de patru ani a copilului nostru este apreciată de dascăli neatenți și grăbiți sau de unii supărați pe viață? Mai avem o șansă. Contestația. Anul acesta numărul total de contestații a fost 21.515, mai puține decât în 2018, când au fost 23.761. Pe discipline, 11.044 de candidați au depus contestații la limba și literatura română, 10.115 la matematică și 316 la limba maternă. Multe sau puține, ele au relevat un singur lucru. Că notarea elevilor la Evaluarea Națională nu a fost în totalitate una obiectivă și corectă, din moment ce Comisia de Contestații vine cu note noi, mult diferite de primele, care schimbă semnificativ clasamentul candidaților la liceu. Așadar, unii copii, care se aflau în primele 300 de poziții, după contestații, au pierdut șansa de a mai prinde loc la unul dintre liceele de prestigiu din oraș în timp ce, alții, care au primit note mult mai mari, în urma reevaluării, au crescut numărul celor care au obținut media 10. În acest context, mă întreb, ce veridicitate mai au rezultatele de la Evaluarea Națională și cât de obiectivă va fi distribuirea elevilor la liceele de top din oraș. Din cele peste 21000 de lucrări reevaluate la cererea elevilor, s-a dovedit faptul că, peste jumătate, au fost notate greșit. Oare, să fie acestea singurele? S-a gândit MEN că este posibil ca numărul tezelor supraevaluate sau subevaluate ar putea fi mult mai mare? Având în vedere numărul mare de note recunoscute ca fiind greşite, după contestaţii, factorii de decizie şi-au pus problema, măcar să facă o anchetă și să verifice prin sondaj și alte lucrări? E foarte posibil, ca numărul tezelor notate greșit să fie mult mai mare și acest lucru să afecteze ierarhia candidaţilor. Poate că, dacă ar fi reevaluate toate lucrările la nivel judeţean, clasamentul va arăta cu totul altfel. E posibil să nu mai rămână nici atâtea medii de 10 sau poate că ar fi mai multe, cine știe?

Mi s-ar fi părut de bun-simţ, ca în urma contestațiilor, diferența în notare să fie de cel mult 10 sutimi și să apară în cazuri izolate. Realitatea însă e cu totul alta. Și asta, în condițiile în care, notele de la Evaluare decid destinul elevului. Ce siguranță mai putem avea, că restul notelor sunt corecte și că, poate dacă am fi făcut și noi contestație poate mai avansam câteva poziții în clasament? Niciuna, totul e hazard! Depinde doar de steaua ta norocoasă. Dar oare interesează pe cineva acest lucru? Se pare că nu, din moment ce, nimeni din MEN nu ia atitudine. Poate că, introducerea unor sancțiuni pentru profesorii care greșesc sau conceperea unui mod unitar de evaluare ar reda încrederea elevilor și părinților în sistemul de selecție românesc. An de an, se constată diferențe mari în notare după contestații dar nimeni nu ia măsuri. Doar numărul contestațiilor a început să scadă. Și asta fiindcă, copiilor a început să le fie frică să ceară recorectarea, pentru că, au văzut că ea poate fi și scăzută deseori, chiar semnificativ.Așa că, decât să riște, cei mai mulți își accepta nota, chiar dacă sunt convinși că nu e cea meritată. Ca urmare, un elev valoros poate pierde calificarea la liceul dorit, la diferența de o singură sutime poate, doar pentru că, după contestații, un coleg care avea notă mai mică, i-a luat locul. Poate că, situația ar fi fost cu totul alta, dacă ar fi făcut și el contestație. Și astfel, se intră într-un cerc vicios, în care admiterea la un liceu bun a devenit o loterie. Totul pleacă de la corectarea tezelor care nu este făcută într-un mod unitar ci în funcție de subiectivitatea comisiilor, fapt care duce la o ierarhizare aleatorie a candidaţilor. Totusi, sper, că într-o bună zi, MEN va realiza că, deseori, elevii plătesc pentru greșelile profesorilor corectori, ratând admiterea la o şcoală de elită. Altfel, nu ne rămâne decât să asistăm neputincioși la nedreptățile care se fac copiilor noștri încă de pe băncile școlilor.