Rămânem într-o căsnicie nefericită de dragul copiilor sau nu?

Este o dilemă des întâlnită, chinuitoare, sufocantă, generatoare de traume şi multă suferinţă nemărturisită, de ambele părţi ale cuplului.

Poate azi mai puţin decât în trecut, când divorţul era privit ca un stigmat, mai sunt oameni care aleg să rămână prinşi într-o căsătorie în care nu se mai regăsesc de mult timp. Unii chiar suportă bătăi şi scandaluri greu de închipuit! Şi mai toţi fac asta de dragul copilului, fiindu-le teamă să îl lipsească pe acesta de prezenţa celuilalt părinte.

Copilul, oricât ar fi de vigilenţi părinţii, simte agresivitatea şi neînţelegerile dintre cei doi. Nimic nu îi scapă, fiind extrem de empatic. Iar această situaţie încordată nu creează, câtuşi de puţin, un cadru adecvat dezvoltării lui ulterioare. Un copil, pentru a creşte armonios, echilibrat, cu un respect de sine crescut, încrezător în el însuşi, fericit şi dornic de a-şi trăi viaţa, are nevoie de un mediu propice. Şi asta încă dinainte de a se naşte!

Deloc întâmplător, un copil, chiar dacă este foarte bine hrănit, îmbrăcat şi supravegheat, poate suferi diverse afecţiuni inexplicabile: alergii, astm, veşnicul roşu în gât, timiditate, enurezis, tulburări ale somnului, etc. Iar acest aspect ar trebui să fie un semnal de alarmă extrem de serios pentru părinţi, deoarece starea firească a unui copil crescut în armonie şi înţelegere, este una de sănătate şi voie bună, iar un copil fericit şi sănătos este acela care are părinţi fericiţi şi împliniţi.

Copilul este oglinda părinţilor şi a relaţiei dintre aceştia Dacă ceva nu e în regulă cu copilul, probabil ceva nu este în regulă în relaţia dintre părinţi. Deci, dragi mămici şi tătici, de dragul copilului nu vă mai amăgiţi! Dacă dumneavoastră nu vă simţiţi bine, nici copilul nu se va simţi bine! Şi tocmai de dragul copilului, puneţi punct relaţiilor toxice. 

Faptul că vă despărţiţi de partener nu vă împiedică, câtuşi de puţin, să fiţi în continuare un părinte minunat! De obicei, în urma divorţului, copilul rămâne cu mama, dar sunt şi cazuri în care acesta e încredinţat tatălui. Oricum ar fi, celălalt părinte poate continua să fie prezent în viaţa fiului sau fiicei sale. Poate cu un mic efort, căci se schimbă circumstanţele, spaţiul, timpul alocat.

Priviţi realitatea în faţă şi învingeţi-vă temerile şi fricile: dacă vreţi un copil echilibrat şi fericit, arătaţi-i că sunteţi un om echilibrat şi fericit şi nu acceptaţi să rămâneţi blocaţi în situaţii care nu vă priesc şi vă obligă la nesfârşite compromisuri.

Nu fiţi laşi! Trăiţi viaţa pe care doriţi să o trăiască copilul dumneavoastră şi faceţi-o deplin asumat şi în totală sinceritate faţă de voi inşivă şi faţă de partener!