Ina Ioana Iordan a absolvit Liceul de Artă din Constanţa, avându-i ca profesori pe Eugen Mărgărit şi Ioan Mătăsăreanu. A urmat, mai târziu, cursurile Universităţii Ovidius. Muzeul de Artă din Constanţa, unde artista a lucrat o perioadă, a fost, de asemenea, o bună şcoală atât pe plan cognitiv, cât şi de relaţionare cu alţi artişti şi mai ales cu patrimoniul de artă românească. În pictură, Ina imaginează compoziţii ample, cu tematică realistă, iar în acuarelă - clădiri vechi, geamii, podeţe, case la ţară, poieni, parcuri vechi şi noi etc.
Am apreciat tema sa de licenţă ca o îndrăzneaţă întoarcere la un realism (de care mulţi se feresc) şi în care scenele de gen și peisajele citadine îi reuşesc deopotrivă. Ceea ce o individualizează pe Ina între artiştii constănţeni sunt acuarelele sale. Chiar dacă ştiinţa compoziţiei şi a culorii îi sunt bine cunoscute Inei, în acuarelă, graţia şi spontaneitatea ei strălucesc. Sinceritatea gestului artistic este evidentă. Linia fină, graţioasă, construieşte un grafism precis, în perspectivă directă sau îndepărtată.
Peisajele artistei, veritabile ecrane emblematice pentru oraşul Constanţa De la monumentalitatea clădirilor (în peisajele citadine) la fineţea perspectivei frontale în care sunt abordate geamiile, cetatea verde a Tomisului, peisajele Inei Iordan se constituie în veritabile ecrane emblematice pentru oraşul Constanţa. Peisajele din Dobrogea o inspiră pe artistă în mod special. În căutarea liniştii şi a inspiraţiei, Ina face dese incursiuni cu prietenii şi colegii de breaslă, cu urmări prolifice în plan artistic.
Asemeni impresioniştilor, artista surprinde momente unice, colţurile de natură în diferite momente ale zilei, lacuri, dealuri, luminişuri, maci, dar şi arbori seculari într-o repede ochire asupra peisajului şi într-o la fel de rapidă transcriere pe foaie în acuarelă, creioane colorate sau tehnică mixtă. Peisaje din Bugeac, Babadag, Canlia, Esechioi (Ostrov) sunt adevărate miresme proaspete, suave, graţioase şi pline de optimism şi poftă de viaţă.
În toate aceste lucrări, personajul principat este lumina: când sclipitoare şi arzătoare, când mai rece şi diafană, construită din linie şi culoare sau ivită spontan din pensula parcă vrăjită a pictoriţei.