Politeţea formală şi dresura socială

Sincer, m-am săturat să tot aud fraza „avem o ţară frumoasă, păcat că e locuită!”. Sub orice fotografie cu un peisaj minunat din ţara noastră, se poate citi şi câte o astfel de afirmaţie. Iar cel care o scrie e un om care locuieşte în ţara asta (adică un român) şi pare să nu realizeze că, de fapt, nu face decât să îşi exprime frustrarea pentru ceea ce este...

Nu voi insista pe faptul că iubesc locul în care m-am născut şi că mă consider, pur şi simplu, binecuvântată de faptul că sunt urmaş de dac şi că ticăi odată cu Sarmizegetusa şi cu „Masa tăcerii” a lui Brâncuşi, pentru că vreau să fiu cât mai obiectivă în ceea ce urmează să spun.

Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume În primul rând, vreau să punctez faptul că, român sau neromân, omul tot om rămâne, oriunde ar locui. Desigur, vibraţia locului, aparent, ne schimbă. Dar, în esenţă şi dincolo de aspect şi haine, toţi suntem fiinţe capabile să transformăm lucrurile în orice moment, capabili să ne facem viaţa un iad sau un rai. Totul de noi depinde şi ceea ce întâlnim sau trăim este o urmare firească a propriei gândiri şi simţiri. Nu degeaba se spune: dacă vrei să schimbi ceva în exterior, începe cu tine însuţi. Deci, dacă nu îţi place ce vezi lângă tine, caută în interior şi repară.

Lipsa de educaţie şi politeţe a românului În al doilea rând, românului îi sunt reproşate o mulţime de lucruri, dar pe primul loc este lipsa lui de educaţie. Se pare că românul, faţă de englez sau neamţ, este situat undeva în epoca preistorică, lipsit fiind de noţiunile elementare de educaţie şi politeţe. De fiecare dată când aud astfel de comparaţii sunt stupefiată, pentru că e, pur şi simplu, absurd să compari politeţea formală, rece, a popoarelor germanice cu politeţea neformală, caldă a celor negermanice!

Odată pentru că vibraţia şi specificul locului în care ne-am născut şi trăim ne face diferiţi ca mod de exprimare şi e ca şi cum ai spune că vişinele sunt mai bune decât cireşele pentru că sunt mai acre sau invers, că cireşele sunt mai bune decât vişinele pentru că sunt mai dulci. Nu, nu le poţi compara! Poţi alege care dintre ele îţi plac mai mult, dar nu poţi decreta că unele sunt mai breze decât altele doar pentru că tu te simţi mai confortabil cu acru decât cu dulce.

Deci, să fie clar: faptul că popoarele germanice sunt mai reci şi, aparent, mai protocolare, nu le face mai civilizate faţă de cele mai calde şi mai neprotocolare! Tu, desigur, poţi alege ce tip de manifestare preferi, fără a decreta, însă, că restul e necivilizat. OK?!

Politeţea formală - dresură socială Voi merge mai departe pe linia politeţei care românului îi lipseşte, domnule, cu afirmaţia subtilă că politeţea aceasta formală este un semn clar de dresură socială. Sau, altfel spus, neamţul cel politicos şi formal nu este decât un om mai bine dresat de societate. Ştie mai bine ca oricine să tacă frumos, să rămână în cochilia lui şi să îşi vadă în linişte de bucăţica de treabă pe care sistemul i-a dat-o ca sarcină. E doar o rotiţă mai bine cizelată din angrenajul capcană al unui sistem social în care omul nu poate evolua ca fiinţă spirituală, ci doar ca cetăţean civilizat şi educat.

Desigur, sistemul are nevoie de cât mai mulţi oameni civilizaţi şi formali, reglaţi după ceasurile elveţiene, drepţi după regulile germane, pe care să îi folosească după bunul plac, fără erori.

Dar, oare, omul are nevoie de un astfel de sistem?!