Plătim cu propria viaţă tot ceea ce cumpărăm şi consumăm

Tot ceea ce cumpărăm nu e plătit cu bani, ci cu timpul pe care l-am investit pentru a câştiga acei bani... Alergăm în cerc sau ne lingem rănile. Puţini suntem cei care trăim cu adevărat... Aproape că nici nu mai ştim cum e să faci asta... Să simţi clipa prezentă ca fiind tot ceea ce ai, să adormi fericit şi să te trezeşti fericit!

Cercul începe cu momentul în care pornim a ne toci coatele pe băncile şcolilor. Ani în şir... De cele mai multe ori doar pentru o diplomă şi nu pentru că ar fi ceva de învăţat acolo. Diploma aceea a fost obţinută ca plată pentru o parte din viaţa ta...

Apoi, cu diplomele în buzunar, ne căutăm un job. Pentru timpul scurs acolo, la job, primim bani. Banii aceştia sunt, din nou, o plată pentru viaţa pe care am lăsat-o acolo... Ne-am mai vândut o parte din viaţă...

Cu aceşti bani devenim consumatori. Deloc întâmplător, cheltuim exact atât cât câştigăm... Şi asta pentru că simţim nevoia să recuperăm viaţa plătită ca preţ pentru banii aceia... Apoi o luăm de la capăt, unii chiar cu studii noi... Cred ei că o diplomă în plus îi va face mai câştigaţi. Mare păcăleală!

Fericiţi cei săraci cu duhul, ei nu pot deveni consumatori... Unii dintre noi au avut şansa să nu le reuşească treaba cu diploma. Ei au fost cumva deturnaţi de pe acel drum. Nefiindu-le deschise astfel uşile către consumatorism, au găsit altă cale.

De cele mai multe ori, şi-au urmat inima şi au făcut, ca nişte rebeli ce sunt văzuţi de societatea de consum, doar ceea ce le-a plăcut. Şi, pentru că asta era chemarea lor, au făcut-o atât de bine, încât nimeni nu îi mai întreabă de studii şi patalama.

Mai toţi sunt artişti şi, chiar dacă se pricep la multe chestii tehnice, în tot ceea ce fac există şi o viziune plastică. Şi asta pentru că ei pot funcţiona simultan în ambele emisfere. Şcoala aceea care i-ar fi fixat în emisfera stângă, lipseşte! Asa că ei au rămas oameni compleţi, echilibraţi, capabili să lucreze simultan şi echilibrat cu creierul şi inima lor.

Ei sunt cei care se bucură de ceea ce fac. Ei trăiesc. Consumă puţin şi, de cele mai multe ori, aleg să îşi producă singuri cele necesare traiului.

Putem rupe cercul? Da! Nu e uşor, mai ales pentru cei cu multe diplome. Dar este posibil. Şi primul pas e să ieşi din cerc. Cumva, chiar dacă doare, chiar dacă cei din jur nu vor înţelege. Tu ieşi din cerc!

Retrage-te o vreme pe marginea societăţii de consum. Ieşi din cercul de confort. Preţuieşte clipele din viaţa ta la justa lor valoare. Îţi aparţin! Nu le irosi! Trăieşte simplu! Dacă ai nevoie de ceva, nu te grăbi să plăteşti cu bani. Oare nu îl poţi face singur? Sau chiar îţi trebuie? Discerne! Fiecare ban care îţi curge printre degete reprezintă o clipă din viaţa ta. Chiar merită să dai un an din viaţă pentru un telefon?!

Află care este harul tău. Căci toţi avem un har. Nu ne trimite el, universul, aici fără un instrument. Ne dă exact ceea ce avem nevoie ca să ne bucurăm de viaţă. Şi, după ce îţi găseşti harul, află cum poţi fi de folos celor din jur, folosindu-l. Căci asta e rostul harăzirii tale: să vii cu ceva bun pentru cei de lângă tine.

Pentru că în fiecare clipă putem alege calea, alege să îţi trăieşti viaţa şi nu să o consumi!