Partea plină a paharului gol

Câteodată cazi în paharul plin cu melancolie. Ce naiba, eşti om! Vrei să fii fericit, dar drumul tău este o cursă cu obstacole. Dacă depăşeşti viteza permisă, rişti să „mori", dar dacă mergi cu 30 la oră, rişti să adormi la volanul vieţii tale. Nu ocoleşti întotdeauna gropile, le iei din plin. Crezi că asta te face mai experimentat. Doar crezi... Peste ani, te trezeşti cu sufletul în service. Daună totală! Reparaţii peste reparaţii, dar nimic nu e la fel. E nou, ce-i drept, dar nu-i la fel.

În sufletul tău va fi mereu furtună. Nori negri îţi vor străbate mintea şi inima. Există o mulţime de drumuri care pot duce la dezamăgire, dar ăsta-i unul fără cale de întoarcere. Să crezi că fericirea-i constantă, asta da prostie! Fericirea este ca şi durerea, trecătoare! Nimic nu este permanent, oricât de mult ne-ar plăcea să credem asta. Şi-n plus, trebuie să lupţi pentru fericirea asta de moment. Să fie pentru tine un fel de mers la sală, să te educi în spiritul optimismului, să te educi în spiritul fericirii. Să ştii să te detaşezi de ea, atunci când trebuie…

Viaţa este cel mai bun profesor, să nu uiţi asta niciodată. Îţi dă mereu deadline-uri. Ne te iartă şi te taxează de fiecare dată. Sunt câteva lucruri simple pe care trebuie să le înţelegi şi să le accepţi. Despre ce poţi sau nu poţi să faci ai dreptul să vorbeşti doar tu. Oamenii care te înconjoară doar îşi dau cu părerea. Unii te cunosc, alţii nu. Tu eşti singurul care decide ce poate şi ce nu poate! Drumul tău e bătătorit de tine, nu de gura lumii! Dacă alergi desculţ prin vise, te rătăceşti în realitate. Trebuie să ştii ce cauţi, să nu abandonezi şi să nu te laşi prins între agonie şi extaz.