„Orgoliul nu le permite bărbaților să meargă la psiholog la fel de des ca femeile”

Mihaela Nicolaev este o persoană deschisă şi plină de viaţă, cu o motivaţie puternică pentru schimbare şi pentru evoluţie. Adeptă a ideii că fiecare dintre noi este unic şi valoros, consideră că scopul nostru este de a ne arăta adevăratul potenţial în toate etapele vieţii. Meseria de psiholog i se potriveşte ca o mănuşă. Dornică de a cunoaşte şi de a îmbunătăţi natura umană, studiază încontinuu mecanismele care ne ajută să ne schimbăm viaţa. Cu trecerea timpului, a constatat că evoluţia clienţilor i-a determinat progresul în acest domeniu. Mihaela Nicolaev este psiholog şi psihoterapeut în cadrul cabinetului individual de psihologie - Specializarea Hipnoză Clinică şi Terapie și psiholog şcolar la Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu" din Constanța.

Reporter (R.): Care sunt calităţile unui psiholog de succes?

Mihaela Nicolaev (M.N.): Din punctul meu de vedere, calităţile unui psiholog de succes sunt: gândirea pozitivă, acceptarea necondiţionată a clientului - recunoaşterea valorii personale, cu gândurile, trăirile sau comportamentele sale, fără a critica sau judeca. Empatia este o altă calitate. Ea îi oferă psihologului abilitatea de a se transpune în locul unei alte persoane, de a întelege. Un alt atuu este dat de responsabilitatea acţiunilor pe care psihologul le întreprinde: păstrarea confidenţialităţii datelor despre clienţi şi neutralitatea în abordarea problemelor. Psihologul nu se situează niciodată „de partea" cuiva.

R.: Care este diferenţa dintre psihologie şi psihoterapie?

M.N: Comparaţia cea mai bună se poate realiza nu între Psihologie (care este studiul ştiințific al comportamentului şi proceselor mentale) şi Psihoterapie, ci între PSIHOLOG şi PSIHOTERAPEUT. Psihologul are licenţă în psihologie şi se poate specializa în diferite direcţii: consiliere scolară, psihologie clinică, psihoterapie, psihologie organizaţională. Psihoterapeutul abordează problema mai în profunzime şi modifică factorii psihologici ai unor tulburări psihosomatice.

R.: În ce probleme sunteţi cel mai des solicitată?

M.N: Cei mai mulţi pacienţi sunt afectaţi de anxietate, depresie, atacuri de panică, fobie socială, stres şi „desfăşurătorul” inimii poate continua. Anxietatea este „teama fără obiect”, neliniştea pe care o provoacă diversele frici: frica de a nu fi criticat, frica de penibil, frica pentru ce va fi mâine. Evenimentele traumatizante duc la apariţia atacului de panică, caracterizat prin palpitaţii, transpiraţii, frisoane, tremur, teamă de moarte şi senzaţii de sufocare. Alţi pacienţi suferă de agorafobie. Agorafobia este tema intensă de anumite situaţii - mulţime, spaţii publice, călătorii. De asemenea, stresul este una dintre cele mai frecvente probleme pe care le au pacienţii. Starea de tensiune acută a organismului are numeroase efecte negative asupra individului: dureri de cap, oboseală, insomnii, blocaje ale gândirii, scăderea capacităţii de concentrare, gânduri negative despre viaţă, reacţii emoţionale: iritabilitate crescută, proastă dispoziţie, scăderea performanţelor la locul de muncă. În general, tinerii sunt afectaţi de depresie. Depresia este o stare intensă de tristeţe, în care persoana nu găseşte soluţii. Măcinată de sentimente de vinovăţie, nu se mai bucură de activităţile normale.

R.: Atunci când vine vorba de terapie, femeile au mai mult „curaj” decât bărbaţii?

M.N.: Da, cu siguranţă. Femeile sunt izvor de emoţie, de aceea sunt mai tentate să se destăinuie în faţa psihologului. Bărbaţii sunt reţinuţi de orgoliu. Orgoliul nu le permite întotdeauna să recunoască că au dificultăţi.

R.: Ce tipuri de terapie practicaţi?

M.N.: În terapia pe care o realizez în cabinet folosesc tehnici de relaxare - prin care clientul îşi recunoaște starea de tensiune şi îşi relaxează corpul. Antrenamentul autogen - prin concentrarea dirijată, selectivă asupra unor părţi ale corpului şi antrenamentul asertiv - exerciţii de exprimare a sentimentelor, a opiniilor contrare, dau întodeauna rezultate excelente. O altă tehnică de relaxare este testarea sugestibilităţii, utilizarea unor sugestii în funcţie de personalitatea clientilor, dar şi tehnicile de imagerie, concentrarea asupra unui scenariu imaginativ interior, metafore terapeutice - acele povestiri special create pentru problemele de viaţă pe care le are clientul.

R.: Un sfat pentru cei care nu au îndrăznit să apeleze la psiholog, deşi au simţit că au nevoie de acesta.

M.N.: În ţările occidentale, mersul la psiholog este un obicei. La noi, e încă la început de drum. Acest fapt se datorează prejudecăţilor, dar şi banilor. Psihologul nu dă sfaturi, ci sugestii cu ajutorul materialului clientului. Îi sfătuiesc să îndrăznescă, să lase ruşine la uşa cabinetului şi să-şi deschidă sufletul. Avantajul psihoterapiei este acela al mediului discret, al confidenţialităţii problemelor. Este un mediu intim, relaxant. Acel mediu care îţi reactivează resursele tale interioare. Nu eşti judecat, nu se aruncă cu „pietre”. Astfel, se produce schimbarea. Clientul se redescoperă şi îşi conştientizează/ acceptă părţile pozitive/ negative.