„Nu toţi oamenii inteligenţi reuşesc în viaţă!”

Deşi ne place să credem că pe scena vieţii rolurile principale sunt acordate oamenilor inteligenţi, realitatea ne oferă numeroase exemple în care cei cu mai puţină materie cenuşie reuşesc să evolueze în plan financiar extrem de rapid. Acest fenomen îngrijorător stârneşte în omul ager la minte o serie de trăiri interioare care pot fi distrugătoare. Crescuţi în spiritul proverbului „ ai carte, ai parte!”, tinerii ajunşi adulţi întâmpină dificultăţi în momentul în care se confruntă cu oferta reală a vieţii, în care primează, de multe ori, compromisul, nepotismul sau pupincurismul. Cu toate acestea, există şi oameni inteligenţi care reuşesc să-şi găsescă drumul, fără să o ia pe scurtătură. Ei sunt cei pe care societatea contemporană îi numeşte „devianţi”, pentru că îşi urmează visul fără să-şi murdărească mâinile şi sufletul, reuşind astfel să aibă cu adevărat succes în ceea ce fac.

Percepem în mod diferit succesul „Ce legătură există între inteligență și reușita în viață? Cum percepem reușita în viață şi cum putem să o dobândim?!  Reușita în viață înseamnă, în termeni concreți, împlinire sau prosperitate în plan material - obținerea unui salariu bun, cumpărarea/ închirierea unei locuințe, a unei mașini; împlinire în plan familial - o căsătorie fericită, un partener înțelegător, venirea pe lume a urmașilor; împlinire în plan social - o integrare armonioasă în societate și, în sfârșit, împlinire în plan personal - o stare de echilibru și fericire în raport cu propriul sine. Oamenii percep în mod diferit succesul. Pentru unii succes înseamnă să ai bani mulți, să duci o viață de lux, să ocupi o funcție importantă; pentru alții succesul este reprezentat de numărul de prieteni pe care îi au. Inteligența, în sine, este un factor de succes, dacă are ca rezultat mulțumirea psihologică a persoanei în legătură cu tot ce i se întâmplă.

În ringul vieţii, bătălia nu este câştigată întotdeauna  de oamenii inteligenţi „Nu toţi oamenii inteligenţi reuşesc în viaţă! Ni se întâmplă, deseori, să întâlnim în viața cotidiană persoane care, deși în școala generală sau liceu aveau un randament școlar scăzut sau aveau probleme de comportament evidente, au reușit în viață... Unii au propria afacere - câștigă bine, alții sunt în poziții cheie, după un interval de activitate foarte scurt - conduc firme puternice, unii se descurcă foarte bine și sunt în ascensiune în viața politică. În acest context, cei care au fost elevi silitori trăiesc o frustrare în legătură cu reușita în viață: și-ar fi dorit să reușească și ei atât de repede și bine (mai ales financiar!), dar contextul este cu totul nefavorabil! În evoluția noastră personală există o gamă întreagă de factori care ne determină evoluția. Unii factori sunt de natură înnăscută - avem un anume potențial ereditar, unii sunt mai rezistenți, alții mai puțin rezistenți, unii au un ritm de viață rapid, alții, un ritm de viață mai lent. Ceilalți factori sunt de natură dobândită. Căpătăm, prin educația primită la școală și prin influența mediului (familie, grup de prieteni, mass-media) trăsături de personalitate, cum ar fi: motivația, perseverența, disciplina, ordinea, responsabilitatea, încrederea în sine, respectul pentru muncă (fizică și intelectuală), dragostea față de semeni” a declarat pentru www.101stiri.ro, psihologul Mihaela Nicolaev.

 „Inteligenţa este importantă, dar nu suficientă în dezvoltarea proprie!” „Iată portretul psihologic al unei persoane cu potențial de reușită în viață: are o motivație puternică, știe și simte ce vrea de la viață, își fixează obiective personale (pe termen scurt, mediu și lung), pe care și le duce la îndeplinire. Este perseverent: când își propune ceva, nu își găsește liniștea, până nu reușește (în acest sens, el trăiește un stres pozitiv, care îl determină să rămână activat, până își atinge obiectivele). Persoana cu potenţial de reuşită în viaţă este disciplinată cu ea însăși, rareori încalcând regulile pe care și le-a stabilit. Își asumă, cu responsabilitate, consecințele faptelor sale. Are o imagine şi încredere în sine foarte bună: se apreciază așa cum este, își valorizează potențialul, apreciază partea bună a lucrurilor. Este o persoană care îşi apreciază munca sa, dar şi pe a celorlalți, respectând atât munca fizică, cât și cea intelectuală. Şi, nu în ultimul rând, se iubește pe sine (fără a fi arogant), dar îi iubește și pe ceilalți,  transpunându-se  cu ușurință în situația celuilalt”, conchide specialistul în psihologie, Mihaela Nicolaev.