„Nu a fost un concert de rând, a fost o căutare a unei părţi de suflet pe care am lăsat-o aici, în România!”

Muzica clasică este pansament pentru suflet, bucurie pură, refugiu, noutate, dorinţă şi, nu în ultimul rând, iubire infinită pentru viaţă. Solistul îşi lasă sufletul să zburde în voie, experimentând astfel cele mai sublime trăiri interioare ce trezesc în iubitorul muzicii de calitate sentimente copleşitoare. Astfel, melomanii reuşesc să reziste în faţa superficialităţii şi  savurează din plin izvorul necondiţionat al frumuseţii, dat de marea muzică. Cu siguranţă, muzica clasică este una dintre cele mai valoroase descoperiri ale omenirii, căci reuşeşte să descrie cel mai bine profunzimea sufletului, deschizând fiecare sertar al acestuia. Soprana Otilia Rădulescu Ipek și pianista Terane Abbaszade au încântat publicul constănţean, iubitor al muzicii clasice, printr-un concert extraordinar vineri, 18 septembrie, în sala „Sergiu Celibidache” a Colegiului Național de Arte „Regina Maria”.

Seara „Opera Gecesi” a fost organizată de Centrul Cultural Turc Constanța „Yunus Emre”, Consulatul General al Republicii Turcia la Constanța și Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria”. Concertul inedit al sopranei a adunat personalităţi de seamă ale Constanţei care, alături de publicul de la malul mării, s-au delectat cu interpretarea ireproşabilă a solistei.

Dumitru Lupu, mentorul Otiliei Rădulescu Ipek „Una din marile mele bucurii a fost să „deturnez” voci deosebite spre muzica clasică. În sensul acesta, am două mari exemple: Otilia Rădulescu Ipek, cea care a fost solistă la Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti, la estradă şi Diana Piticaş, solistă în Hamburg. Având o voce deosebită, am promovat-o pe Otilia printr-o piesă de-a mea la Mamaia, unde a câştigat premiul al III-lea la secţiunea de interpretare. Am tot bătut-o la cap să se îndrepte către marea muzică, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Un alt exemplu este constănţeanca Diana Piticaş, solistă în Hamburg, lansată tot de mine, la Mamaia. Cumva, îmi plătesc, în ghilimelele de rigoare, faptul că eu n-am profesat, luându-mă cu alte pasiuni. În primul rând, pasiunea mea pentru muzica uşoară tradiţională, unde m-am şi remarcat. Cu toate acestea, am rămas statornic iubitor de muzică clasică, de operă. De fiecare dată când am întâlnit o voce deosebită, am sprijinit-o şi i-am arătat drumul pe scurtătură, atât cât am putut eu”, a declarat compozitorul şi dirijorul Dumitru Lupu.

Otilia Rădulescu Ipek, cuprinsă de nostalgia revederii patriei sale „Nu a fost un concert de rând. A fost o căutare a unei părţi de suflet pe care am lăsat-o aici, în România. Deși sunt plecată de foarte mult timp şi iubesc ţara în care trăiesc acum, România este pentru totdeauna partea mea cea mai adâncă din suflet, acasă. Am fost deosebit de emoţionată în această seară (n.r. vineri, 18 septembrie). Jumătate din viaţă am trăit-o în Turcia. Poporul turc este un popor pe care îl înţeleg, îl simt, aşa cum simt şi poporul român. Pentru mine este o mare şansă şi o mare bogăţie, că am avut ocazia în viaţa acesta să cunosc atât de aproape două popoare. Acest lucru mă ajută în arta pe care o fac şi în ceea ce sunt ca om”, a declarat, pentru www.101stiri.ro, soprana Otilia Rădulescu Ipek.

O voce caldă, bogată şi egală „A fost un concert frumos. În primul rând, nici nu se putea să nu fie un concert de ţinută, pentru că tânăra doamnă Otilia Rădulescu Ipek este solistă a operei din Istanbul. Un glas foarte frumos, cald, egal, cu pianisime, pe care cei mai mulţi cântăreţi de operă se străduiesc să le aibă. Este un mare avantaj să poţi să faci pianisime în acut. Repertoriul a fost frumos ales şi este de admirat că a cântat atât muzică turcească cât si românescă. A fost un concert, într-un cuvânt, minunat”, a declarat Luminiţa Teleabă Popa, fostă solistă a Teatrului Liric, actualmente profesor la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria”.

De la muzica uşoară, la adevărata chemare a inimii sale: opera Încă din copilărie, Otilia Rădulescu Ipek  s-a dedicat muzicii, începând cu studiul viorii la vârsta de opt ani şi continuând, mai târziu, cu canto. Prima profesoară de canto a fost Cornelia Voica,  cea care a insistat ca Otilia să urmeze drumul operei încă de la 16 ani. Dar în acea perioadă, ea prefera muzica uşoară. În anul 1986, dragostea pentru muzica uşoară a adus-o ca solist vocal pe scena secţiei de estradă a Teatrului „Al. Davila” din Piteşti, unde a avut şansa de a beneficia de valoroasa îndrumare a compozitorului şi dirijorului Dumitru Lupu.

Au urmat ani de spectacole, turnee şi numeroase premii la diverse festivaluri pentru tinerii muzicieni. Odată cu stabilirea sa în Turcia (1991), în viaţa şi cariera talentatei soliste au avut loc schimbări esenţiale. Intrarea la secţiunea de canto a Conservatorului de Stat din Istanbul a făcut ca vocea ei să intre pe un alt făgaş. A absolvit ca soprană la clasa prof. Gul Sabar. Ulterior, a participat la cursurile masterclass susţinute de Leyla Gencer şi Giovanna Canetti. Din anul 2000 este solistă a Operei de Stat din Istanbul, an ce i-a adus un important premiu al II-lea la Concursul Internaţional de Canto Leyla Gencer, urmat de două roluri de primă mărime din repertoriul lirc universal. Până acum, atât pe scena din Istambul, cât şi a celor din Ankara, Izmir, Mersin şi Samsun a interpretat roluri principale în opere de Verdi, Mozart şi Donizetti.