Noduli la sâni - ce putem face?

Nodulii la sân au devenit un fel de „bau-bau” pentru femei şi acest lucru se întâmplă pentru că se vorbeşte mult despre cancerul la sân. Mult prea mult şi fără soluţii pentru femeie, iar informaţia cu adevărat necesară nu este mediatizată. Drept urmare, femeile, suficient de panicate şi dezinformate, acceptă să pună orbeşte în aplicare tot ce le sugerează medicul, în loc să stea în linişte cu ele însele şi să cugete asupra situaţiei, deloc întâmplătoare.

Sunt una dintre femeile care a descoperit, într-o seară, la duş, la palpare, mai mulţi noduli la ambii sâni. După momentele de spaima menite să creeze panica necesară pentru a ajunge la medic şi a mă lasă pe mâna lui, am decis, ca înainte de a merge la medic, să încerc o altă cale, netradiţională, şi să caut cauza subtilă şi mentală a simtomului.

M-am îndreptat către învăţăturile lui Valeriu Popa şi cartea acestuia (puteţi accesa informaţia şi aici http://www.valeriu-popa.santamia.ro/vindgand.htm ) şi am aflat cauza mentală a problemei mele: „resentiment, frustrare şi ego rănit pe carieră”.

După o scurtă perioadă de introspecţie, am conştientizat cât de plauzibilă era ideea aceea, căci treceam printr-o perioada în care egoul era mai mare decât centrală nucleară de la Cernavodă şi în care încercam eu să conving pe toată lumea de valoarea mea profesională, aceea nerecunoscută, neapreciată, neremunerată corespunzător!

Da, era cât se poate de plauzibil că ceea ce mi se întâmpla era doar o urmare firească a unui mod de gândire şi implicare nesănătos, exagerat, egotic!

Aşa că am mers mai departe cu investigaţia şi am găsit şi noul model de gândire cu care era necesar să lucrez: „Eliberez căile insuccesului şi permit succesului să fie al meu”.

A urmat o perioada de o lună în care am repetat această afirmaţie, am schimbat alimentaţia (eliminând tot ce însemna lactate, carne, zahăr şi adoptând o alimentaţie bazată doar pe legume, fructe şi seminţe, toate crude sau germinate), am început să consum produse de detoxifiere (gel de aloe, tincturi, ceaiuri) şi foarte multe lichide.

Timp de două săptămâni, mi-am luat concediu de odihnă şi l-am folosit strict pentru reconectarea cu mine însămi, rămânând acasă, în linişte şi cât mai izolată. Mărturisesc că nu a fost uşor, căci procesul de detoxifiere care a început a generat senzaţii foarte neplăcute şi o stare de mare slăbiciune. Transpiram mult, iar transpiraţia mirosea urât, urinam des şi aveam scaune pe măsură, mă durea tot corpul şi eram mereu somnoroasă. Dar, am mers mai departe, pentru că undeva, în adâncul meu, ştiam că aceasta este calea.

În plus, aveam ocazia să îmi dovedesc mie însămi faptul că organismul are capacitatea de a se vindeca singur, fără intervenţia medicului, cu o alimentaţie şi un stil de viaţă fireşti, normale, naturale. Lucru motivat subtil şi de faptul că mama a murit de cancer osos şi aveam convingerea că i-ar fi stat în putere să se vindece, numai să fi avut informaţia necesară. Eu aveam informaţia şi toate instrumentele. Nu trebuia decât să le folosesc.

După prima săptămână a detoxifierii (în care mă simţisem rău), lucrurile s-au schimbat la 180 de grade şi ajunsesem chiar să mă simt foarte bine şi să mă bucur de ceea ce experimentam. Uitasem de noduli. Uitasem să mă mai palpez. Cumva, pe drum, uitasem scopul pentru care începusem acest demers. Acum doar mă bucuram de drumul şi experienţele trăite.

Mi-am adus aminte de problema mea cam peste o lună şi, când m-am palpat, nu m-am mirat deloc să constat că nu mai era nicio urmă de nodul. Se absorbiseră complet, iar eu mă simţeam plină de viaţă şi aveam un alt tonus.

M-am reîntors la serviciu un om schimbat, echilibrat, ecuanim şi îmbogăţit cu experienţa faptului că bolile sunt prietenii noştri, sunt semne de alarmă că undeva facem ceva ce nu este în consens cu sinele nostru, şi că, dacă ne reconectam şi înlăturăm cauzele (care sunt în primul rând mentale), organismul se vindecă singur, neavând nevoie decât de conştientizarea şi ajustarea pe frecvenţa benefică.

Aş vrea să subliniez faptul că nu e suficient numai să schimbi alimentaţia şi să faci o detoxifiere şi că e foarte important să lucrezi cu mentalul. De fapt, schimbarea mentalului şi împăcarea cu tine însuţi reprezintă cel mai important aspect al schimbării!

La mine a funcţionat şi stiu că ar putea funcţiona la oricine! Dar câţi dintre noi pot accepta ideea că boală este de fapt un prieten şi că ar trebui să îi mulţumim şi să ne schimbăm gândirea?… Din păcate sunt, încă, mulţi oameni care aleargă imediat la medic şi aleg să înlăture efectul. Cauza rămâne tot acolo, aşa că boală va recidiva mai devreme sau mai târziu…

De aceea, încă, se mai moare de cancer şi, aparent, încă nu i s-a găsit leacul. Am zis aparent, pentru că leacul este cunoscut, dar nu este mediatizat(fiindcă e atât de simplu şi la îndemâna oricui, încât un întreg trust al cancerului s-ar prăbuşi asemeni unui castel de cărţi de joc sub suflarea unui copil).

„Cauza mentală a cancerului:  Rana adâncă. Resentiment stagnat de multă vreme. Durere sau secret adânc ce mănâncă din viaţă sau din eu, creând ura. „Care este rostul?”

Noul model de gândire: Iert şi eliberez trecutul cu iubire. Aleg să-mi umplu lumea cu bucurie şi mă aprob”.