Mănăstirea Putna, un loc al sfinţeniei şi al identităţii naţionale (II)

A fost mereu în atenţia lui Ştefan cel Mare Mănăstirea Putna se afla în plină ascensiune spirituală şi materială când a fost distrusă de un incendiu declanşat la miezul nopţii, la 15 martie 1584. Pentru a-i determina pe călugări să le predea turnul tezaurului, leşii lui Ioan Sobieski au incendiat din nou mănăstirea. În anul 1653, Vasile Lupu, domn al Moldovei, începe reclădirea bisericii, dar tocmai în această perioadă este prădată de cazacii lui Timur Hmelnitki.

Restaurarea bisericii, condusă de arhitectul Virgil Antonescu Câteva sute de ani mai târziu, în perioada 1969-1972, a avut loc cea mai importantă restaurare a bisericii şi a întregului complex monahal. Partea de zidărie a fost condusă de arhitectul Virgil Antonescu, iar acoperişul a fost realizat de arhitecta Ioana Grigorescu. Este restaurat şi turnul tezaurului, fiindu-i înlocuit acoperişul de ţiglă cu unul de tablă.

O nouă construcţie Clădirea construită în latura nordică în anul 1856 este demolată, iar în locul ei s-a ridicat una nouă, proiectată de arhitectul Eugen Chefnoux, cu parter şi mansardă, rezervată stăreţiei şi chiliilor călugărilor.

Casa Domnească, un edificiu impunător Casa Domnească a fost reconstruită pe vechile temelii ale construcţiei din epoca lui Ştefan cel Mare. Acest edificiu impunător are etaj şi mansardă cu cerdace şi decoraţiuni ceramice de inspiraţie moldovenească, ce conferă aşezământului strălucirea şi măreţia din vremea primului său ctitor.

Locul în care se află mormântul lui Ştefan cel Mare Mormântul lui Ştefan cel Mare se află în biserică, pe latura sudică a gropniţei. Acesta este acoperit cu baldachin din marmură albă, având încrustată pe lespede o inscripţie care ne spune că viteazul domnitor este ctitorul şi ziditorul sfântului locaş, alături de soţia sa Maria şi fiica lui Radu Voievod. Mormintele fiilor lui Ştefan sunt situate în latura nordică, alături de doamna Maria, soţia lui Petru Voievod şi Ştefan Voievod, nepotul lui Petru Voievod. Toate ferestrele din altar, naos, gropniţă şi pronaos sunt pictate în interior, terminate în arc şi prevăzute cu grilaj la exterior.

Unul dintre cele mai valoroase muzee din ţară Mănăstirea Putna are unul dintre cele mai valoroase şi bogate muzee din România, păstrând numeroase obiecte de la Ştefan cel Mare, dar şi broderii, ţesături, manuscrise, argintărie şi obiecte de cult. Printre piesele de mare valoare se numără celebrul „Evangheliar de la Humor” (1487), Clopotul „Blagoveştenie” - dăruit de însuşi Ştefan cel Mare, „Buga” din 1484, patrafirul din 1504, epitaful din 1490, acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop din 1477, înfăţişând portretul acesteia şi multe altele.

Cea mai populară icoană „Icoana Maicii Domnului cu Pruncul” este una dintre cele mai populare icoane ale muzeului, ea fiind adusă în Moldova de Maria Mangop, cea de-a doua soţie a lui Ştefan cel Mare. Dintre manuscrisele cele mai valoroase ale mânăstirii Putna amintim „Psaltichia”, alcătuită din două părţi distincte, despre care se spune că una a fost scrisă în epoca lui Alexandru cel Bun şi una scrisă la mănăstirea Putna, în secolul al XVI-lea.

Expoziţia de artă românească veche şi modernă, prezentată la Paris Expoziţia internaţională deschisă la 28 mai 1925 a cuprins broderii, icoane, cruci sculptate, de o extraordinară măiestrie, manuscrise minate şi ferecate, care au fost o adevărată revelaţie atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul parizian.

Mănăstirea Putna este considerată un loc al sfinţeniei şi al identităţii naţionale, căutat de creştinii din toată ţara. (vezi aici prima parte)