Mănăstirea Putna, „ Ierusalimul” României (I)

Mănăstirea Putna este situată la 32 km vest de oraşul Rădăuţi, la 70 km nord-vest de Suceava şi la 1,3 km de gara Putna. Poarta masivă a mănăstirii este împodobită cu zimbrul moldovenesc, iar dacă privim în partea stângă, vom observa o colină cu o cruce în vârf, denumită „Dealul Crucii”. Potrivit locuitorilor, de aici Ştefan cel Mare a tras cu arcul şi unde a căzut săgeata, a fost aşezat altarul bisericii.

Mai aproape de Rai La nord, vest şi sud-vest de mănăstire sunt dealuri cu păşuni întinse şi coame acoperite cu păduri de conifere. În apropiere se poate vedea biserica de lemn, în forma unei nave, monument istoric atribuit lui Dragoş Vodă. Chilia lui Daniil, un alt locaş de închinăciune, se află la circa un kilometru.

Eminescu o numea „Ierusalimul” neamului nostru  Mănăstirea Putna a fost prima ctitorie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care a început să fie zidită la 10 iulie 1466, terminându-se în 1469. La sfinţire a participat Ştefan cel Mare cu familia sa, boierii din divan şi o mulţime de credincioşi. Serviciul religios a fost realizat de un sobor de preoţi alcătuit din 64 de arhierei, preoţi, diaconi, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu episcopul Tarasie al Romanului şi cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf. Întregul complex mânăstiresc a fost terminat în anul 1481.

Mănăstirea Putna, plănuită, iniţial, ca necropolă domnească Construcţia bisericii a început în urma victoriei obţinute de Ştefan cel Mare, și anume cucerirea cetăţii Chilia, iar sfinţirea ei a fost săvârşită după victoria obţinută împotriva tătarilor, pe 20 august 1470. Conform unor cercetări efectuate în 1980-1982, pe actualul teritoriu al mănăstirii Putna a existat o aşezare monahală anterioară ctitoriei lui Ştefan, fiind descoperiţi patru scheleţi lângă temelia Casei Domneşti, construită de marele domnitor în 1473. Odată cu începerea lucrărilor de la Putna, a fost chemat de la mănăstirea Neamţ şi egumenul Ioasaf, împreună cu mulţi monahi, miniaturişti şi meşteri caligrafi. A fost organizat şi un atelier de broderii în care se lucra cu fire de aur şi argint, cu mătăsuri scumpe şi pietre preţioase şi un atelier de icoane de ceramică, sculptură în lemn şi piatră. (va urma)