Mai bine să-ţi fie dor de alţii, decât de... tine

Când iubirea s-a retras, a înţeles şi nu a înţeles. Un monstru se ridica din ea şi avea să şteargă tot cu pofta lui de măreţie. A risipit dorul şi s-a oprit la răscruce de drumuri. Viitorul e al celor care ştiu ce vor, al celor care îşi dau două palme când îi cuprinde nostalgia, al celor care se regăsesc în linişte, singuri.

Unii risipesc dragostea prin locuri stranii Trăim într-o lume perversă, anormală şi speriată de sinceritate. Oamenii nu mai au răbdarea să asculte. Sunt mereu pe fugă, sunt răutăcioşi, invidioşi, supăraţi, stresaţi, bulversaţi, dezorientaţi. Se adaptează la rău, iar răul zâmbeşte triumfător. Le-a câştigat sufletele atât de uşor. Nici măcar nu le-a oferit certitudini. S-au mulţumit cu iluzii.

Un copil în straie de adult Straie apretate cu vise măreţe. Învăţa şi trecea prin încercările vieţii încercând să nu-şi  murdărească sufletul. Plângea, râdea, spera, dispera. Era om, ce lucru mare!

Viaţa-i un colaj de zâmbete trucate S-a întors, iar şi iar, în acelaşi loc. 
Nimic nu părea a fi schimbat. Poate, doar ea. Vedea şi simţea totul altfel.

Când ceri mult… unde nu trebuie

Bună ziua, tot eu sunt! 
- N-avem.
- Păi, de unde ştiţi ce vreau să cer?!
- Ştiu. Aţi venit săptămâni la rând.
- Insist, vă rog. 
- Buget?!
- Nelimitat.
- Cu ce plătiţi?!
- Cu sufletul, se poate?!
 Râde.
- Vreau un pic de speranţă, ambalată-n iubire, asortată cu un buchet de respect. Mai vreau şi puţină decenţă, aşa vreo 500 de grame. Vreau şi câteva vise, peste care să presăraţi voinţă, încredere şi un pic de nebunie. 
- Asta-i tot?!
-Deocamdată, da.
-Ne pare rău, nu avem!

Idiot, pentru o zi  Idioţii sunt fericiţi şi emană-n jurul lor o stare de bine. Idioţi n-au griji.
Sunt nişte arătănii simpatice, pe care le găseşti mereu în noroi, zbenguindu-se fericite precum nişte purceluşi. Pute, frate, fericirea lor, miroase de la o poştă. Azi, vreau să fiu idioată!