Iubirea ca o povară

După plecarea intempestivă a iubitului meu, m-am trezit într-un Univers total străin mie. O lume întreagă se prăbuşise şi în loc de inimă, nu mai aveam decât o gaură hâdă şi neagră. Când m-am trezit pe podeaua din baie, după zile întregi de plâns nevrotic, am conştientizat cu greu că am nevoie de ajutor specializat. Poate un preot? Sau un psiholog? Mereu îi minţeam pe ceilalţi şi mă minţeam că totul este în regulă, afişând un zâmbet forţat.

Am optat pentru calea medicală. Am bătut sfioasă la uşa cabinetului de psihoterapie şi dintr-un dialog mai lung, pe care nu îl percepeam în totalitate, fiind absentă, uneori, am reuşit să reţin doar un crâmpei: „Ai o temă anume a existenței tale, gen „biata de mine”! Nu te sfii să o recunoşti, toate o avem... Eu zic să ai curajul să intri în durere profund, plânge, rememorează experiențele trăite, întoarce toate „pietrele” din sufletul tău chinuit şi fă-ți o introspecție serioasă, fără a te ascunde. Refuză să te mai consideri o victimă a lui Sergiu, învinuindu-l pe el de tot şi toate! Inconștient mergem pe aceleași tipare repetitive ale vieţii, dacă nu ne vindecăm pe noi înșine, în relațiile cu părinții, iubiți, mentorii” .

Stăteam și chibzuiam adânc la ceea ce îmi spunea. Ipotezele acestea, total surprinzătoare pentru mine, îmi creau neliniște. Îmi venea să mă ridic şi să plec. Femeia aceasta mă scotea din sărite. Însă ea a continuat calm: „Dacă nu te opreşti să conştientizezi, nu îţi vei mai vindeca problemele, te vei ascunde de ele. Vei atrage evenimente și oameni la fel de dezechilibrați ca tine, ca să îți arate în profunzime, ca într-o oglindă, ceea ce ești tu. Așa e viața construită, fie că ne place sau nu și se vor repeta ca într-un carusel, aceleaşi situaţii, ca apoi să poţi ieşi din paradigma „biata de mine...”.

Ceva mă enerva la culme în această ultimă ipoteză a acestei femei și îmi venea să țip și să mă arunc asupra ei, răsturnându-i mobilierul și făcându-l țăndări. În plus, să îi cer banii înapoi pentru ședința asta. „La naiba, şi totuşi e ridicol să fie așa construită această lume, însă...cine ştie!”.

Când o să treacă povara asta? Toate trec, cândva...