Iubeṣte-mă ṣi atât!

Femeie sau bărbat, fiecare dintre noi are ṣi un pic din celălalt. Ṣi caută ṣi restul. Ca să se întregească.

În viața asta, sunt femeie. Uneori e greu, alteori e frumos. Ṣi întotdeauna surprinzător. Uneori binecuvântez această experienṭă, alteori o trăiesc cu noduri, lacrimi ṣi promisiuni că, gata, în viaṭa viitoare cer să fiu bărbat!

Ca femeie trăieṣti totul cu o altă înṭelegere ṣi conṣtientizare. La un alt nivel. Mai subtil şi mai intens. Nu-mi găsesc cuvintele, întotdeauna, spre deliciul lui. Sau le greṣesc. Dar eu ṣtiu că el a înṭeles mesajul. Îl las să râdă, căci e haios. Ba mai râd ṣi eu pe lângă el. Căci e ocazia. Apoi merg mai departe cu povestea.

Văd frumosul acolo unde lui îi scapă. Mă opresc în mijlocul drumului privind cu capul dat pe spate de măreṭie, ceva pe lângă care el tocmai a trecut grăbit. Ṣtiu ce vrea să spună, înainte de cuvinte. Simt ce ascunde, înainte ca el să conṣtientizeze ascunziṣul.

Am trăit experienṭa maternităṭii. Timp de optluni ṣi încă alte două săptămâni. Fiecare zi a creat o legătură subtilă cu sufletul care m-a ales să îi fiu mamă în viaṭa asta. Ṣi apoi naṣterea. Moment în care femininatea a atins divinitatea. Toată durerea a fost uitată.

Am simṭit slăbiciunea trupului. Uneori prea obosit ṣi firav. În timp ce el rupea munṭii în două, eu abia mă târâiam. Dar atunci el s-a întors, din nou, din drum ṣi m-a prins de mână ca să mă ridice peste stânci.

Am trăit contradicṭia senzaṭiilor. Acum veselă, apoi devastată într-o avalanṣă de lacrimi. Căci el nu ṣtiu ce spusese. Sau nu ştiu cum se uitase la mine. Căci eram atât de vulnerabilă în ziua aceea, iar el nu simṭise asta.

Da, poate că în anumite zile e grea viaṭa lor pe lângă noi. Ṣi a noastră pe lângă noi. Dar numai uneori!

Divinitatea avea nevoie de noi ca să receptăm mesajele subtile. Ne-a pus aici ca pe niṣte antene. Suntem o legătură între cer ṣi pământ ṣi, uneori, ne scurtcircuităm. O luăm razna. Prin poveṣti. Prin tot ceea ce simṭim. Atât de mult simṭim. Ṣi nu există cuvinte pentru tot ce simṭim…

Poate fi greu să fii femeie. Dar ṣi mai greu e să fii bărbat ṣi să te străduieṣti să înṭelegi femeia. În loc să o iubeṣti ṣi atât. Căci restul va veni firesc. Ṣi vei ṣti când să te opreṣti să priveṣti măreṭia pe lângă care doar ce ai trecut ṣi lângă care ea a picat în extaz. Sau să o iei de o mână ṣi să o treci pârleazul. Sau să fii cel mai bun tătic purtându-te astfel încât ea să fie cea mai bună mămică. Sau să o ajuṭi să nimerească cuvântul atunci când ea e blocată în emisfera dreaptă. Cu totul. Cu un „Da, draga mea" sau „E suficient, draga mea!".

Da, e suficient să o iubeṣti!