ÎNTÂLNIRE CU... “FEMEIA MOȘAQ”, LA CONSTANȚA. BIJUTERII, MUZICĂ ȘI DELICII CULINARE ORIENTALE

Ca un preambul al lunii femeii, renașterii și frumosului, la Constanța se va desfășura, săptămâna aceasta, evenimentul “Femeia Moșaq”, adresat în special publicului feminin de la malul mării, cât și tuturor iubitorilor de artă și cultură orientală. Astfel, în această joi, 27 februarie 2020, de la ora 17.30, la cafeneaua Jade Oriental Café din Aleea Nalbei Nr. 5, Bl. L117, artista de origine tătară, Epșen Memet, îi invită pe cei prezenți să facă împreună o adevărată incursiune în istoria bijuteriilor.

Echipa Experiențe Dobrogene, dr. Laura Stroe, președinte Asociația Culturală Wild Art, Stănică Enache, președinte Asociația Inomar Cluster și Carmen Oprea, blogger constănțean, alături de Enise Ali, gazda Jade Oriental Café, dedică această experiență, ''Femeia Moșaq'', lunii martie. Potrivit unui comunicat transmis de către organizatori, va fi un eveniment în cadrul căruia pot fi ascultate povești despre femei și bijuterii, pot fi admirate și achiziționate bijuterii create de Epșen Memet, cu muzică tradițional tătărească interpretată live și degustări de ghiudem, faimoasa bijuterie culinară orientală, produs oferit de Kadyr House și Băcănia Câmpenească.

Întotdeauna omul a tins spre frumos, încercând să creeze, să imortalizeze sublimul, ceea ce iubea și adora, desenând, încrustrând anumite simboluri sacre despre care se credea că au o putere magică asupra purtătorului bijuteriei.

În istoria bijuteriilor au fost menționate fabuloasele bijuterii ale egiptenilor care simbolizau eternitatea prin ochii lui Horus sau lumina și adevărul prin scarabeu. Transformarea, renașterea, evoluția erau simbolizate în cultura indiană, japoneză, chineză, prin floarea de lotus. Curajul si puterea erau simbolizate la majoritatea popoarelor prin vultur. Pe multe bijuterii și sigilii au fost găsite aceste simboluri. Fiecare popor a avut istoria și cultura sa specifică, uimind, totuși, prin multe similitudini.

Indiferent de țara de origine, bijuteriile marcau statutul social, mărimea și strălucirea pietrelor care împodobeau bijuteriile determinând valoarea lor, iar de-a lungul timpului, bijuteriile au avut și rolul de amulete, cu rol de protecție.

Bijuteria contemporană este purtată indiferent de vârstă, sex sau statut social. Perioada istorică și caracteristicile ei au creat premisele unei manifestări artistice impresionante. Libertatea conceptuală și posibilitațile tehnologice au stat la baza creativității nelimitate a artiștilor bijutieri. Materialele folosite sunt convenționale: aur, argint, platină, dar și cele neconvenționale sunt ridicate la rang de artă, în urma elaborării artistice.

Laura Stroe, creative manager Experiențe Dobrogene, spune: „Astăzi, în  bijuteria modernă, Noul și Vechiul se întâlnesc fără a se anula, ci completându-se armonios și interesant, fără limite istorice, geografice și culturale. Femeia modernă  își dorește bijuterii pe care să le poarte în viața de zi cu zi sau la ocazii speciale, bijuterii care să le reprezinte visele, aspirațiile, religia și existența.

Metalele prețioase rămân încă cele mai apreciate, aurul alb, galben sau roz, având  și conotații emoționale: prietenie, credință, dragoste. Sticla, lemnul, pielea, plasticul, polimerii, așa cum se observă, și-au găsit forme inedite în expresia artiștilor, iar pietrele prețioase sau semiprețioase și materialele de origine polimerică au permis dezvoltarea unei mari industrii creative.

Pe Epșen Memet am descoperit-o în lumea misterioasă și bogată în simboluri a tătarilor dobrogeni, un artist desăvârșit pentru care bijuteria sau moșaq reprezintă mai mult decât o manifestare artistică, fiind o alegere personală a existenței al cărui scop este chiar manifestarea personalității sale”.

La rândul său, Epșen Memet spune despre ea că de mică i-au plăcut mărgelele. ''Țin minte că abia așteptam să merg la sora tatălui meu, o doamnă extrem de elegantă, pentru că mă lăsa să mă joc, de fapt să mă împopoțonez cu mărgelele ei. Iar cutia în care erau păstrate  bijuteriile era de vis, o bijuterie și ea. Provin dintr-o familie în care toate femeile se pricepeau la lucru manual. Bunica, țin minte că lucra o dantelărie extrem de fină, numită în limba tătară oya, cu acul, pe marginea baticului zis șember. Una dintre mătuși lucra celebrele macrame-uri, alta se pricepea la croitorie, iar cea mai mică tricota. Mama mea a cusut si ea, în tinerețe, peretare. 

Crescând lângă aceste femei, era imposibil să nu mă molipsesc și eu, iar MOȘAQ s-a născut din dragoste pentru frumos și tradiții, din pasiune pentru bijuterie, pentru mărgele. M-am apropiat mult de tradițiile și podoabele etniei mele, etnia tătară prin intermediul șezătorilor la care particip deseori. Dobrogea este pentru mine un tărâm minunat, cu un amestec inegalabil al etniilor și religiilor, dar mai presus de toate, cu oameni deosebiți. 

Pentru că îmi place să fac bijuterii, doamnele din cadrul șezătorilor m-au provocat să creez diferite podoabe (zgărdane, salbe, șerpisori) replici ale unor exponate din muzee. Dar marea provocare a venit în primăvara anului 2018, când o prietenă, Bianca Folescu, m-a invitat să particip la Târgul meșterilor populari din Dobrogea ca reprezentant al etniei mele. Am acceptat și așa a apărut prima bijuterie de inspirație tătară - mâska/ muska, având rol de protecție. Dacă, în mod tradițional, aceasta este simplă și se poartă aproape de zona inimii, eu am ales să o scot la lumină și să o împodobesc cu broderie, mărgele și nelipsitul kozmoșaq (ochiul de deochi)”, mărturisește artista.