Înger și demon, Veronica și Eminescu

Povestea de iubire dintre poetul Mihai Eminescu și Veronica Micle este, poate, cea mai cunoscută din istoria literaturii române. Departe de a fi împlinită, relația celor doi continuă să fascineze atât prin intensitatea pasiunii, cât și prin episoadele de gelozie și trădare care au marcat-o. Specialiștii în istoria literaturii spun că, așa cum reiese din corespondența purtată între Eminescu și ,,îngerul său blond”, dar și potrivit mărturiilor contemporanilor, dragostea celebrului cuplu a fost una pătimașă, care l-a epuizat sufletește pe tânărul poet.

Veronica Micle s-a născut în acelaşi an cu Eminescu, pe 22 aprilie 1850, la Bistriţa Năsăud, fiind al doilea copil al familiei Câmpeanu. Tatăl ei a murit înainte de nașterea fiicei, iar mama s-a mutat, împreună cu cei cei doi copii, la Târgu Neamț și, ulterior, în 1852, la Iași. La școală, Veronica este o elevă eminentă, frumoasă, de care se îndrăgostește unul dintre dascălii săi, Ștefan Micle. În august 1864, tânăra de 14 ani se căsătorește cu profesorul de 44 de ani, iar în 1872, când îl va cunoaște pe Eminescu, Veronica Micle era deja mama a două fete.

Agonie și extaz în relația lor tumultuoasă Cei doi s-au întâlnit la Viena, acolo unde Mihai Eminescu era student, iar tânăra doamnă venise pentru un tratament medical. Criticii vremii spun că a fost dragoste la prima vedere, o dragoste ce avea să le aducă celor doi atât clipe de extaz, cât și de agonie. Inteligentă, spirituală și grațioasă, Veronica Micle va avea o influență deosebită și asupra creației eminesciene.

Tinerii îndrăgostiți s-au revăzut în 1874, la Iași, atunci când Eminescu s-a întors de la studii, din Viena. A frecventat salonul soților Micle, unde a citit poezii. În tot acest timp, poetul este chinuit de iubirea neîmplinită, pe care o împarte cu un soț în vârstă.

Cum au ajuns Eminescu și Caragiale să se dușmănească Relaţia dintre Eminescu și Veronica este facilitată, după 1879, de moartea lui Ştefan Micle, tânăra poetă rămânând văduvă şi iubita oficială a lui poetului. Cu timpul, pasiunea lui Eminescu se mai domolește și, în 1877, se mută la București. Aici are aventuri amoroase cu Mite Kremnitz, secretara personală a regelui Carol I, și Cleopatra Lecca, fiica pictorului Lecca. Rareori răspunde la scrisorile disperate ale iubitei sale și primește nenumărate reproșuri. Pe lângă această înstrăinare, eforturile junimiștilor, care nu erau de accord cu relația celor doi, zădărnicesc planurile lor de căsătorie. În 1880, Eminescu și Veronica Micle se revăd la București unde, potrivit Virginiei, una dintre fiicele poetei, ar fi avut un copil care s-a născut mort. După acest moment, urmează o ruptură care o face pe frumoasa văduvă, întoarsă la Iași, să accepte avansurile lui I.L.Caragiale, coleg si prieten cu Eminescu. Acest episod va pune capăt amiciției dintre cei doi scriitori.

În 1883 a debutat boala care avea să-i aducă sfârșitul marelui poet. Diagnosticul pus de medicii de la Sanatoriul Şuţu, din Bucureşti, a fost „psihoză maniaco-depresivă”. Au urmat luni de tratamente, atât în țară, cât și în străinătate, iar în 1887, Eminescu a ajuns la Botoșani, în grija surorii sale. Veronica reușește să îl aducă la București, în 1888, pentru a fi mai bine îngrijit. Un an mai târziu, istovit de boală și de trăirile intense care îi marcaseră viața, Luceafărul poeziei românești se stingea în sanatoriul doctorului Șuțu. Veronica Micle nu a putut face față acestei ultime despărțiri și, după 50 de zile de la moartea marii sale iubiri, s-a sinucis, la Mănăstirea Văratec, unde se retrăsese.