Se vorbeşte de multă vreme despre intrarea omenirii într-o epocă dominată de imagine. Au observat asta intelectuali rafinaţi, care au crezut că „rezistă” în continuare, ataşaţi fiind de era Gutenberg. Dar nu, adevărul era diferit.
Impactul acesteia asupra fiecăruia dintre noi este mai mult decât evident şi astfel, încetul cu încetul, ceea ce este comunicat oral sau în scris este cu totul depășit în importanţă de fotografiile cu care se dovedeşte că s-a întâmplat ceva, într-un loc anume, la care au participat acele persoane. Pare că nu mai este suficient să relatezi o întâmplare, spre a fi credibil, trebuie să şi dovedeşti, prin imagine. Nu mai contează atât de mult vorbele care s-au spus la acel eveniment, ce au simţit cei care au participat, dacă nu există dovada imaginii, este incomplet aproape orice demers.
Cu toţii ne-am convertit la această nouă zeitate a imaginii, chiar dacă admitem sau nu. Cu siguranţă că şi media ne-a oferit destule motive să dorim acest lucru. Ne-a deplasat gustul, pe negândite, spre admirarea imaginii.
Reţelele de socializare nu au farmec, în absenţa imaginii, presa scrisă s-a alăturat şi ea, cât se poate de serios.
E drept că tehnologia ajută. La început de secol 20, când în ziare abia de se putea publica o fotografie, şi aceea destul de slabă calitativ, scrisul părea de ajuns. „Reporterul special” care făcea o vizită la locul unei întâmplări ori al unui eveniment era crezut „pe cuvânt”, chiar dacă, uneori mai exagera. Poate că unii dintre cititorii ziarului erau conştienţi de asta, dar... aşa se mai întâmpla, la presă.
Să fi scăzut puterea vorbelor, în prezent ori să nu mai aibă ochi omenirea decât pentru imaginea care face cât o mie de vorbe, după cum se spune.
De multe ori, imaginea te „salvează”, când nu ştii ce să spui. Şi oamenii care o văd se „lămuresc”. Telefonul inteligent, computerul, presa scrisă, celelalte forme de media, toate acestea ne schimbă atitudini, obiceiuri, necesităţi de informare, într-un cuvânt ne transformă, continuu. Poate că totul a început, mai demult, odată cu cinematograful şi oamenii nu au înţeles de atunci ce li se întâmplă.
Interesul vizibil mai mare pentru imagine este - probabil - doar un element al unui chip, vizibil în oglindă, pentru cei care ne vor urma.