Fericirea nu e pentru cei absenți

O durere acută de dinte declanșase, în sufletul meu, o avalanșă de gânduri contradictorii. Trecuseră mai bine de cinci ani de când nu l-am văzut pe EL, medicul meu stomatolog. „Există și opțiunea de a mă adresa la unul din sutele de cabinete medicale de pe raza orașului”, mi-am zis eu, gândindu-mă cu emoție la gândul revederii.

Teama de a înfrunta un alt teritoriu al unui nou dentist, necunoscut mie, a câștigat, în final. I-am trimis un mesaj scurt, pentru o programare, la care am primit răspuns imediat, de a veni la o oră și o dată anume. M-am conformat imediat, știind că eterna amânare a întâlnirii cu freza stomatologică nu mi-ar fi fost de folos. Plină de sfială, am ajuns în holul destinat pacienților și, încercând să mă liniștesc, am privit acvariul cu pești frumos colorați și am citit, silabisit, diplomele de merit ale doctorului, frumos încadrate în rame aurii. Curând, neliniștea puternică, senzația de nod în gât și senzația de căldură îmi inundaseră ființa. Stăteam ca pe „ghimpi”, chinuită de durere dar și de scenariile anxioase din mintea mea.

Din fericire, delirul meu fusese scurt, vocea caldă, atât de dragă mie, care mă chema în cabinet, mi s-a dus direct în inimă. Intrând, privirile noastre s-au intersectat. Am rămas locului, câteva clipe. Ochii lui, în care mă oglindisem de atâtea ori, de culoarea turcoazului, erau parcă și mai strălucitori. Căldura ființei dragi simțeam cum îmi intră prin fiecare celulă a ființei mele. Mă uitam la el de parcă atunci l-aș fi văzut pentru prima oară și tot ce făcea era unic și nou pentru mine. Îl sărut, pe furiș, în minte.

S-a aşezat lângă mine, terminând blând, lucrarea stomatologică. Apoi, m-a condus spre ieșire, fumând țigară de la țigară. M-a întrebat ce mai făcusem în ultimii ani. Ce puteam să zic, decât lucruri banale, fără substanță. Amândoi, însă, căram cu noi nişte răni adânci, care nu se vor mai vindeca niciodată.

După scurta noastră poveste de dragoste, dintre un student și o profesoară, care era împotriva tuturor legilor sociale și ale logicii, încercaserăm fiecare să avem o căsnicie, dar fără succes. Ne mai rămăseseră doar scurte aduceri aminte a ceea ce ar fi putut să fie și nu a fost… La plecare, i-am zis, cu vocea plină de emoție : „Uneori îmi imaginez că eu am fost o castelană nefericită și tu erai un foarte tânăr nobil sau pajul meu credincios, într-un ținut de basm dintr-o altă lume”. „Posibil”, a zis EL. Uitându-se în pământ, a rostit, șoptit: „Ai fost iubirea vieții mele”.

„Toate iubirile de pe Pământ sunt sortite eșecului. Ele vin să ne învețe ceva, ca o lecție, ca apoi să ne lase să reflectăm la ce a fost...” Un fior de mii de volți mi-a trecut prin întreaga ființă. Apoi, am gândit că e prea tânăr să spună asta, că vor fi multe alte femei în viața lui. Scufundându-mă cu totul în ființa din fața mea, am spus ceea ce descoperisem după îndelungi reflecții: „Toate iubirile de pe Pământ sunt sortite eșecului. Ele vin să ne învețe ceva, ca o lecție, ca apoi să ne lase să reflectăm la ce a fost. Și suntem EXACT în momentul, locul și poziția care ne-ajuta să „creștem” - indiferent dacă vine ca o experiență cu gust dulce sau amar. Iar asta ne face cu adevărat speciali. Numai că nimeni nu ne-o spune”.

EL a zâmbit enigmatic. A rostit cu calm, privindu-mă cu interes: „Interesantă descoperire!. Dar eu sunt genul de bărbat care apare și dispare când nu te aștepți. Mă știi doar! Sunt mai nebun… Și am planuri mari, profesionale. Voi construi o clinică stomatologică grandioasă, voi fi profesor, mă voi dezvolta …”, a zis el cu emfază specific masculină. „Mă bucur să aud asta. Dar îngerașii spun că atunci când ajungem la Doamne-Doamne, nu ne întreabă ce imperii am făurit, ci cât de mult am iubit. E un taler de lumină acolo…”. A tresărit o clipă, iar ochii lui aveau acum culoarea mării pe timpul iernii. Am dat iar să plec. M-am oprit. M-am întors și m-am ghemuit la pieptul lui, de parcă fericirea lumii începuse cu noi. „Strânge-mă tare, tare” - i-am spus, poruncitor - „să îmi ajungă pentru toate viețile petrecute fără tine, în care îți adulmec mirosul, te desenez cu sufletul și te sărut cu mintea”.