Eugen Cristea joacă la Constanța în „D'ale Carnavalului”

Constănțenii care preferă umorul caragialesc sunt invitați la un spectacol montat în... dulcele stil clasic de regizorul Daniel Nițoi. Este vorba despre comedia de mare succes „D'ale Carnavalului”, de I. L. Caragiale, într-o distribuție de excepție, avându-l cap de afiș pe îndrăgitul actor Eugen Cristea. Această piesă, într-o nouă montare, se va juca în premieră pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Constanța, pe 6 octombrie, cu începere de la ora 19.00. Prețul biletelor este de 60 de lei, iar acestea se pot achiziționa de la sediul Casei de Cultură.

Distribuția este formată din: Eugen Cristea, Vlad Jipa, Vasile Filipescu, Jean Lemne, Oana Gabriela Drăghici, Mirela Hurjui, Isabela Iacupovici, Cornel Mihalache, Puiu Iordăchescu, Andrei Racu. De asemenea, în spectacol va juca și regizorul piesei, Daniel Nițoi.

Actorul Eugen Cristea a fost aplaudat de constănțeni și luna trecută, când a jucat tot pe scena Casei de Cultură, în spectacolul de succes „5 Acte de dragoste", în regia lui Moshe Yassur. Tot atunci, talentatul artist și soția sa, îndrăgita actriță Cristina Deleanu, au fost premiați pe scena constănțeană pentru întreaga activitate artistică. 

De la fiasco-ul premierei din 1885 la succesul imens din zilele noastre Piesa lui Caragiale,  „D'ale Carnavalului”, a avut premiera în urmă cu 130 de ani, pe 8 aprilie 1885 și la acea dată a fost un fiasco total, din cauza fluierăturilor puse la cale de cronicarul dramatic D. D. Racoviță-Sfinx, redactor la „România liberă” a vremii. Dealtfel, nici alte cronici apărute în presă nu i-au fost favorabile lui Caragiale, motivul fiind pretinsa imoralitate prin aducerea pe scenă a „drojdiei mahalalei”. O excepție a constituit-o, însă, studiul „Comediile domnului Caragiale”, semnat de Titu Maiorescu și publicat în revista „Convorbiri literare”, în care acesta clarifica relația etic-estetic: „Există aceste tipuri în lumea noastră? Sunt adevărate aceste situații? Dacă sunt, atunci de la autorul dramatic trebuie să cerem numai să ni le prezinte în mod artistic, iar valoarea lor morală este afară din chestie”.

Fără să fi reușit o curmare a șirului de adversități față de opera lui Caragiale, acest studiu, ca și cel din 1890, al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea (prima exegeză analitică a dramaturgiei lui Caragiale de până la „Năpasta”), au contribuit la consolidarea prestigiului scriitorului în viața literară.