Enigmaticul Giulgiu cu chipul lui Iisus, un mister încă neelucidat

Un eveniment religios cu o încărcătură emoțională extraordinară atrage, la Torino, în Italia, atenția a milioane de credincioși din lumea întreagă. Este vorba despre celebrul Giulgiu cu chipul lui Iisus, din Torino, care este expus din nou publicului, după cinci ani, începând din a doua jumătate a lunii aprilie și până pe 24 iunie. Veșmântul este expus la Catedrala „Sfântul Ioan Botezătorul” din orașul italian, câte 12 ore pe zi.

Se spune că acesta ar fi giulgiul în care ar fi fost înmormântat Iisus Hristos, iar controversele, extrem de aprinse, odată, între credincioși și profani, între cei care cred necondiționat în autenticitatea acestui artefact și cei mai sceptici, respectiv oamenii de știință, converg, în ultima vreme, către un consens. Este vorba și despre noile informații obținute de lumea științifică, prin cele mai moderne și sofisticate tehnologii de cercetare și care par a demonstra că pânza despre care se crede că a fost imprimată în mod misterios cu chipul lui Iisus ar putea fi autentică. Astfel rezultatele unei noi cercetări arată că imaginea de pe Giulgiu ar fi apărut în urma cutremurului din anul 33 d.Hr, deci pânza a fost contemporană cu Iisus.

Testele cu carbon care infirmau autenticitatea pânzei, contestate Dar iată și câteva argumente care întăresc ideea autenticității acestei enigmatice țesături, considerată, acum, una dintre cele mai vechi și mai importante relicve ale creștinătății. Potrivit site-ului Catholica, o serie de noi teste științifice efectuate asupra Giulgiului din Torino confirmă că pânza datează din vremea lui Iisus. Recentele concluzii ale cercetătorilor vin să contrazică studiul inițial, din anul 1988, conform căruia pânza ar fi fost fabricată în secolul XIII sau XIV. Atunci, datarea cu izotopi de carbon arăta că ar fi vorba despre un fals medieval. De la momentul 1988, când rezultatele datării cu radiocarbon a pânzei ar fi dovedit proveniența sa din secolul al XIV-lea, oamenii de știință au făcut progrese, continuând cercetările și ajungând la noi și surprinzătoare concluzii, care susțin autenticitatea Giulgiului.

Astfel, Asociația Americană de Studiu al Giulgiului din Torino (AMSTAR) a ajuns la concluzia că testele din 1988, bazate pe datarea cu Carbon-14, au fost efectuate pe un petec cusut mult mai târziu pe Giulgiul original. Noile teste chimice arată că pânza principală a Giulgiului este mult mai veche decât a datat-o testul din 1988.

Sfântul Giulgiu are imprimată imaginea unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare Celebrul material textil conservat la Torino și expus publicului la câțiva ani a început să fie venerat de credincioși din anul 1578, fiind considerat giulgiul în care a fost pus în mormânt Iisus. Sfântul Giulgiu este o pânză din in și este păstrat în capela regală a Catedralei „Sfântul Ioan Botezătorul" din Torino, având imprimată imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. Pânza are o lungime de 4,36 m și o lățime de 1,10 m și este alcătuită din fire de in tors manual, iar urzeala este executată tot manual. Potrivit unei descrieri făcute de wikipedia.ro, „pe țesătură apar două amprente: partea din față și cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit și probabil crucificat. Corpul a fost așezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumătate pe deasupra. Materialul prezintă numeroase găuri (în prezent peticite), locurile presupuse a fi ars la incendiul din 1532 și mai multe pete de apă de la stingerea flăcărilor.”

Până acum, toate analizele efectuate, mai puțin testul cu Carbon 14, din 1988, acreditează ideea că pânza este autentică. Giulgiul a fost expus prima dată în perioada 13-22 octombrie 2000.

Conform site-ului crestinortodox.ro, elvețianul Mechthild F. Lemberg, savant care a contribuit la restaurarea Giulgiului înainte de expunerea din anul 2000, declara, la vremea respectivă, că a găsit noi dovezi care să infirme teoria că pânza are fi fost un produs medieval. Cercetătorul considera că giulgiul ar avea o vechime de două milenii. Printre argumente s-a numărat existența unei similarități izbitoare între pânza giulgiului și alte fragmente de îmbrăcăminte, descoperite în ruinele cetății Masada, din apropierea Mării Moarte, cu o vechime de 2000 de ani. Elvețianul a lansat o altă teorie, conform căreia datarea cu Carbon 14 este eronată.

Praful, polenul și grupa sanguină sprijină teoria autenticității Giulgiului

Astfel, raportul prezentat de Mechthild F. Lemberg a creat presiuni asupra Vaticanului, pentru a autoriza un nou set de teste cu Carbon 14, cele din 1988 fiind suspecte de „alterare”, din cauza prafului (care conținea acid carbonic) depus între Giulgiu și pânza de Olanda pe care fusese cusut în 1534, spre a nu se deteriora.

Mai mult, adepții teoriei autenticității Giulgiului consideră că mostrele analizate în 1988 au fost prelevate din zonele expuse acțiunii incendiilor prin care a trecut, ceea ce i-a alterat conținutul de carbon. Argumentele lui Lemberg sunt susținute și de mai mulți cercetători israelieni, care au analizat particulele de polen descoperite pe suprafața veșmântului. S-a constatat că cea mai parte a lor aparține unei specii de plante care crește numai în Orientul Mijlociu și care ar fi putut fi utilizate la... confecționarea unei coroane de spini. Alți cercetători cer, la rândul lor, refacerea testelor cu Carbon 14, motivul fiind că grupa sanguină a petelor de sânge prezente pe Giulgiu - AB - e foarte rară printre europeni, dar foarte comună printre evreii din Orientul Mijlociu.

Biserica Catolică, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunțat niciodată în mod oficial asupra autenticității, considerând că aceasta nu ajută cu nimic religiei crestine, dar a acceptat rezultatul datării cu radiocarbon efectuate în 1988, care a indicat ca origine perioada medievală 1260 - 1390. La ora actuală, nu se poate afirma cu certitudine care este perioada reală când giulgiul a fost țesut. Practic, misterul giulgiului a rămas și pe mai departe neelucidat.