Domnul și doamna Arcturus

Pasiunea pentru astro-fizică mi-am descoperit-o brusc, schimbând plictisită canalele televizorului. În lipsă de altceva mai incitant, am urmărit un reportaj pe un canal de știință. Quasari, pulsari, stele neutronice, găuri negre, supernove, erau noțiuni noi și fascinante în egală măsură.

Ulterior, în nenumăratele vizite făcute la Observatorul Astronomic pentru documentare, am văzut un bărbat care îmi atrăgea imediat atenția. Era angajat acolo și după toate probabilitățile, era astronom. Îndrăgostită, îi studiam mișcările și îi adulmecam mirosul.

„Îmi place să privesc cerul înstelat’’, mi-am făcut curaj să îl abordez, într-o zi caldă de iunie.

În timp ce răsfoia o revistă de specialitate, interlocutorul meu nu a răspuns, ci doar a schițat un zâmbet. Am continuat, cu mai multă îndrăzneală: „Și mi se pare că sunt o steluţă care aştept să fiu rugată să cad pentru a îndeplini muritorilor o dorinţă”. „Și să mori de fiecare dată, odată cu fiecare dorință a unui suflet nefericit? Eu când văd stele căzătoare, nu îmi mai pun nicio dorință! Sunt, poate, prea bătrân ca să îmi mai doresc ceva!”, a zis el surâzând.

„De fapt, stelele nu se sting niciodată. Eu cred că renasc apoi, în altă parte a Universului infinit, cu o culoare și mai frumoasă și mai strălucitoare!”, am replicat eu, înroşindu-mă toată, uimită că mi s-a răspuns altfel decât printr-un zâmbet condescendent. „Acum ce culoare crezi tu că ai?”, a intrat bărbatul în joc. „Sunt albastră… un albastru arcturian! Există această steluță foarte strălucitoare pe care am identificat-o și mi-am zis că vreau să fie a mea! Mi s-a zis că e Arcturus”. „Dar oare stelele nu au și ele dorințe?!! Uite, aș putea să fiu eu, de data asta, steluța care îți îndeplinește o dorință… Dacă pot”, a adăugat el în șoaptă. „Vreau să fiu a ta în noaptea asta! Azi ești tu în postura de Arcturus-ul meu!”. „Domnișoară, și eu sunt, mai tot timpul, cum să spun… violent de albastru, ca un cer golit de nori și de sensuri!”

Am plecat de acolo împreună. Printr-un ciudat joc al destinului, și în noaptea aceea, dar și în următorii ani câți au mai fost, am fost domnul și doamna Arcturus, ca două flăcări albastre, îngemănate, arzând împreună!