Despre relaţii...

Ca femeie, sunt un cumul al tuturor bărbaţilor pe care i-am întâlnit. De la fiecare bărbat cu care am interacţionat, am preluat ceva. O deprindere nouă, o abilitate descoperită lângă el, un parfum, un tabiet. Şi, deloc de neglijat, amintiri şi înţelegeri care au schimbat prisma prin care privesc restul bărbaţilor.

Cu siguranţă, nu îmi place să schimb partenerul. Căci mă implic, fără să vreau şi fără să ştiu, în fiecare relaţie. Chiar dacă era gelos şi, uneori, mă sufoca cu suspiciunile şi întrebările chinuitoare, el a fost bărbatul lângă care mi-am redescoperit feminitatea după o căsnicie eşuată...

Chiar dacă îşi arunca ciorapii sub pat şi era neglijent în multe privinţe domestice, era tandru ca nimeni altul...

Chiar dacă erau departe de el drăgălăşeniile şi cuvintele dulci, era cel mai bun prieten şi niciodată nu m-a dezamăgit...

Nu poţi găsi totul într-un singur bărbat! Probabil nu ar încăpea... Dacă femeia ajunge un cumul al tuturor bărbaţilor întâlniţi, ar trebui să existe şi un bărbat pentru ea.

Problema e că şi bărbatul ajunge un cumul al tuturor femeilor pe care le-a iubit. Şi, din fiecare relaţie, deprinde sensuri noi care îi schimbă continuu înţelegerea femeii.

Aşa că se întâmplă următorul fenomen: cu fiecare relaţie sfârşită, de ambele părţi cresc aşteptările şi dorinţele.

Cu cât cunoşti mai mulţi şi mai minunaţi parteneri, cu atât imaginea ta despre el, partenerul ideal, devine mai complexă şi te îndepărtează de realitatea posibilă.

Oare cum e mai bine? Să alegi un partener pentru acea calitate care contează pentru mai târziu (să fie un om cu care poti discuta despre orice, un coleg bun de drumeţii şi excursii, vesel, haios, care te face să râzi) şi valorifici frustrările acumulate din cauza lipsei lui de tandreţe şi afecţiune punându-le pe pânză în culori sau cuvinte (sau... găsești un amant care să suplinească acestă latură). Adică accepti o relaţie cu frustrări şi în care nu poţi fi fidelă.

Sau...

Sau păstrezi ştacheta ridicată şi cauţi acel bărbat care să fie un prieten bun, dar şi un bărbat tandru şi afectuos? Adică alegi, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, să nu mai faci compromisuri şi, probabil, să fii singură?

Oricum o dai, nu e realizabil, căci şi tu te schimbi în tot acest timp şi ai nevoie de oglinda lui ca să te percepi. Şi mai eşti şi femeie şi ai nevoie să îţi exprimi feminitatea, tandreţea şi afecţiunea într-un cadru masculin. Căci ea, inhibată, duce la nevroze şi furii interioare greu de gestionat pe mai târziu.

Şi atunci, mergi haotic printre relaţii, sperând că, într-o bună zi, îl vei întâlni pe el, acel bărbat căruia să îi poţi fi fidelă. Un prieten bun, dar şi un bărbat tandru, afectuos, dornic să aibă o femeie fericită şi copilăroasă lângă el şi capabil să facă orice pentru asta, chiar dacă, uneori, îşi va călca pe orgoliu...