Despre iubire - dialog cu un adolescent

Ce poţi răspunde unui adolescent care întreabă: „Ce este iubirea?”. Eu i-aş spune că iubirea este starea firească a omului echilibrat şi împăcat cu sine. Este modul sănătos de a fi şi de a trăi clipa.

El ar putea continua: „Şi nu e nevoie de o a doua persoană pentru asta?”.

La început, este nevoie de un partener pentru a învăţa să iubeşti. Pentru a face primii paşi. Apoi descoperi iubirea fără obiect, ca mod de viaţă.

Îi văd privirea uimită: „Iubirea se învaţă?!”.

De fapt o descoperim în noi înşine. Pentru că ea este deja acolo. Încă de la prima celulă a conceperii noastre.

„De ce avem nevoie de un partener ca să descoperim ceva ce e în noi înşine?!”.

Pentru că acel partener e o oglindă a noastră. Ne vedem partenerul exact aşa cum ne vedem pe noi înşine. Dacă ne placem pe noi înşine, îl vom plăcea şi pe el. Oamenii tânjesc după un partener pe care să îl iubească pentru că, de fapt, tânjesc după iubirea faţă de sine.

Apoi aş insista pe faptul că singurul care experimentează iubirea este cel care o dăruiește. „Cum aşa?!”. Mulţi dintre noi nu ştiu să primească un dar simplu. Îi auzi spunând: „Ah, dar nu trebuia!”. Cum vor şti ei să primească iubirea?! E clar că eu nu pot controla felul în care celălalt o primeşte, iar celălalt nu mă poate face să simt iubirea lui. Poate că el se străduieşte, dar limbajul lui este neînţeles de mine. Deci, singurul care experimentează iubirea, cu adevărat şi necondiţionat, este cel care o dă. Aşa că n-ar trebui să ne drămuim efortul în acest sens. Dacă vrei mai multă iubire, dăruieşte mai multă iubire! Dăruirea să fie, însă, curată şi fără aşteptări. Ca şi cum nu mai urmează nimic după aceea.

Şi mai e ceva: Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana nu există! Există doar partenerul pe care îl alegi la un moment dat. Îi vezi potenţialul care urmează să se împlinească şi i te alături.