O TEMPORA, O MORES…
După cum vă relatam zilele trecute, am participat, în luna iulie 2019, la un concurs pentru ocuparea postului de redactor în cadrul Departamentului de Relații Publice al Universității “Ovidius” Constanța (UOC). Nu o să vă mai plictisesc relatând din nou întreaga poveste, pe care o puteți citi aici, cert este un singur lucru: ochiul meu vigilent de jurnalist a descoperit numeroase nereguli în organizare, fapt care m-a făcut să mă întreb dacă acest post scos la concurs nu era cumva unul cu.... dedicație, așa cum am auzit cu toții că se întâmplă în instituțiile de stat. Fiind și avertizată de către cunoscuți să nu mă duc la concursul organizat de către Universitatea “Ovidius”, din motivele pe care le bănuim cu toții, eu m-am ambiționat să particip și am fost, totodată, de 10 ori mai atentă la tot ce se întâmplă în jurul meu, dar puteam nici să nu fiu (atentă) că totul a fost pe față, la vedere, de un amatorism sinonim cu... ce vreți dumneavoastră.
Comisia de examinare a fost condusă de însuși domnul rector, Sorin Rugină (președinte), membri fiind: prorector lect. univ. dr. Alexandru Bobe, directorul Departamentului de Relații Publice, asist. univ. drd. Valentin Vanghelescu și secretar adm. fin. Mădălina Despina Prodan.
Pe scurt: la proba scrisă, lucrările nu au fost sigilate, nu ni s-au verificat actele de identitate și, mai mult, unul dintre subiectele la examen - Admiterea la Universitatea “Ovidius” - a fost tema emisiunii unei contracandidate, realizatoare TV (cu care nu am nimic, apropos, putea fi și altcineva în locul ei) înscrisă în concurs și care a făcut un... mic favor universității așa, chiar înainte cu 4 zile de proba scrisă, având invitați în emisiunea sa cadre didactice din conducerea prestigioasei instituții de învățământ de la malul mării.
Dacă la proba scrisă, eu am luat cea mai mare notă, la proba interviu s-au „reglat” lucrurile, iar contracandidata mea m-a depășit cu mult, practic ea fiind câștigătoarea. Firesc, și eu învățasem și răspunsesem foarte bine la subiectele din bibliografie, numai că suspiciunile mele privind corectitudinea acestui concurs s-au accentuat în urma probei interviu condusă în cel mai nefericit mod de către domnul rector Sorin Rugină, medic de profesie. Cu riscul de a repeta aceleași “afirmații tendențioase”, după cum mi s-a atras atenția în răspunsul primit la contestația pe care am depus-o imediat după proba interviu, solicitând, printre altele, și reverificarea notei, interviul a avut o tentă de interogatoriu milițienesc, deși nu am cazier și nu mă știu cu fapte reprobabile săvârșite în activitatea profesională, foștii angajatori fiind principalul subiect de discuție și punctul de interes pentru președintele de comisie, și nu cunoștințele mele (citiți aici ce am fost întrebată).
DOMNULE PRORECTOR BOBE, AȘ SCRIE ÎN FIECARE ZI DESPRE UNIVERSITATEA “OVIDIUS”. TIMP SĂ AM!
După ce m-am justificat o bună parte din interviu de ce am lucrat și colo și colo – să vă explic, domnule rector, cum stă treaba: ca jurnalist, poți lucra și în cinci locuri în același timp, poți colabora la mai multe publicații, de exemplu, aici nu e ca în medicină, să încremenești fără griji 50 de ani pe același post și să fii și bine plătit, ci chiar trebuie să ai mai multe joburi – iată că mi se servește și bomboana de pe colivă: cum de nu am scris nimic în publicația mea online despre Universitatea “Ovidius”. Inspirata întrebare i-a aparținut, de această dată, domnului prorector Alexandru Bobe, IT-ist de profesie. Păi uitați că, în urma discuției cu domniile voastre, mi s-a deschis apetitul pentru scris, că aș scrie în fiecare zi despre Universitatea “Ovidius”. Timp să am!
Una peste alta, am cam înțeles eu și de ce nu aveau nevoie de mine: să-ți trăiască băiețelul și să mai faci unul! A fost recomandarea domnului rector, în fața căruia venisem cu speranțe și emoții. Am văzut că emoțiile mele nu le-a apreciat, ci a zis să mi le controlez. De ce, eram cu bisturiul în mână, cumva, la un concurs la medicină? Și dacă aveam emoții, nu era normal să am? La un concurs din a cărui comisie făceau parte niște somități? Din ce mai știu și eu, cred că nu mai ai emoții în două situații: dacă oi fi vreun pui de psihopat sau când te duci la groapă (Citiți aici întreaga poveste). Și emoțiile acestea - și dvs., ca medic, cu siguranță că aveți unele noțiuni și de psihologie – pot fi de multe feluri, pozitive, constructive...negative... depinde de situație. În orișicare caz, ele sunt NORMALE! Și trebuie să învățăm să ni le acceptăm și să le folosim în cel mai constructiv mod, nu să le criticăm, că acolo, la concurs, ne aflam cu toții în alt scop, și anume să îmi verificați cunoștințele în domeniul comunicării și al relațiilor publice. Dar cu ce măsură, domnule rector? Cum să mă examineze pe mine un medic și un IT-ist? Ce știți dvs. despre mass-media și comunicare? Că din întrebările pe care mi le-ați adresat, am văzut că... mai nimic.
Zis și făcut. Adică am făcut contestație (vedeți aici ce am contestat) în care am contestat inclusiv comisia de examinare care, cu o singură excepție, nu avea pregătirea necesară pentru a examina un jurnalist/ comunicator și am cerut reverificarea notei. Comisia de soluționare a contestațiilor mi-a demontat punct cu punct toate solicitările, dar a decis, în urma descoperirii unei deficiențe în organizarea concursului – membrii comisiei au uitat (oare?!) să ne pună să semnăm, pe noi, candidații, textul care consemna răspunsurile noastre, la proba interviu - să fie reluată proba interviu cu aceeași comisie pe care eu am contestat-o.
DACĂ LA RECTORAT SE ÎNTÂMPLĂ AȘA, OARE CUM O FI ÎN REST, LA UOC?
Plină de revoltă – adică eu ce vină aveam că, din neglijența lor, a examinatorilor, care au organizat probabil pentru prima dată în viața lor un concurs de angajare, trebuie să mai dau o dată proba interviu cu ACEEAȘI COMISIE – le-am dedicat membrilor comisiei un articol pe site-ul meu, www.101stiri.ro. Am înfierat într-un material de bun simț, zic eu, amatorismul de care au dat dovadă cu toții, că despre relele intenții și favoritisme mi-e greu să le dovedesc și nu am chef nici să-mi petrec timpul prin instanțe, dar halucinant este că totul s-a petrecut la nivel de RECTORAT! De la care aveam pretenții. MAXIME!
Ce să vă mai spun? Că le-am cerut regulamentul de concurs, în scris și mi-au zis că o să mi-l dea în termen de 5 zile de la depunerea solicitării, adică după finalul concursului, întrucât se afla încă în lucru la juriști?
Una peste alta, ideea e că am pierdut o lună din viața mea cu acest concurs, pentru care m-am pregătit serios și temeinic, am cumpărat cărți, am investit timp și bani. Am decis: orice ar fi, vreau să am confruntarea finală cu membrii comisiei, să îmi arate ei unde greșesc eu, unde nu știu eu să răspund cum trebuie? Ce criterii de evaluare (necunoscute mie) au ei? De ce nu mi-au reverificat nota și mă pun iar să dau examen? Vreau și eu să-i am față în față din nou! Totodată, în articolul meu, le-am făcut și eu recomandarea că și ei ar trebui să mai dea o dată examen, pentru modul defectuos în care au organizat acest concurs.
ZIC ȘI EU CA ALEXANDRU LĂPUȘNEANU: “DACĂ VOI NU MĂ VREȚI, EU VĂ VREU...”
Luni, 29 iulie 2019, mi-am luat băiețelul și pe mama (i-am lăsat în parcul universității), fanii mei numărul unu – soțul muncește departe de țară, pe mare, să întrețină familia, ca și alte milioane de români care și-au luat lumea în cap din cauza acestui sistem defect și indestructibil – și hai la concurs! Vreți să ne confruntăm, foarte bine, eu am curaj și cunoștințele necesare pe domeniul meu de activitate. Vorba lui Lăpușneanu: “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...”
SĂ NE CONFRUNTĂM, DOMNULE RECTOR!
Animată de cele mai bune gânduri și intenții, dornică să arăt că eu chiar vreau să muncesc și am învățat pentru asta sute de pagini, cu cea mai mare dedicare și seriozitate, trezită de la 5.00 dimineață și plină de speranțe și emoții – offf, din nou emoțiile astea care nu-i plac domnului rector - m-am prezentat, la ora 12.00, la Universitatea “Ovidius”, sediul Rectorat de pe Bulevardul Mamaia.
În fața sălii CA, așteptăm noi, cele trei candidate, să ne vină rândul. Caragicu, adică eu, este iar prima care sparge gheața, în ordine alfabetică. Când s-a făcut ora 12.20, apare doamna secretară de comisie, Mădălina Despina Prodan și ne invită pe toate trei candidatele în sala de concurs. Wow... să vezi ce ne-a pregătit domnul rector, mă gândesc eu, un interviu de grup, probabil.
Am intrat în frumoasa sală unde urma să aibă loc examinarea și unde “piesa de rezistență” n-a mai fost, de data aceasta, o superbă masă ovală din lemn - unde au stat de-a lungul timpului, cu siguranță, numai personalități ale comunității universitare una și una, ci aparatura audio-video cu care eram așteptate la concurs, în vederea înregistrării interviului. Ce idee... am zis. Fie și înregistrată, dacă așa vrea domnul rector.
LOVITURA SUB... CENTURĂ PE CARE MI-A PREGĂTIT-O RECTORATUL
Dar... lovitură sub centură! Doamna secretară ne anunță sec faptul că toți membrii comisiei de examinare, adică: domnii rector prof. univ. dr. Sorin Rugină, prorector lect. univ. dr. Alexandru Bobe, directorul Departamentului de Relații Publice, asist. univ. drd. Valentin Vanghelescu și secretar adm. fin. Mădălina Despina Prodan, S-AU RETRAS DIN CONCURS! Iar concursul S-A ANULAT!
Păi domnule Rector, ați dat bir cu fugiții taman când să avem confruntarea finală?! Cum așa?! Chiar așa de rău v-am speriat?! Dar lăsând gluma la o parte, domnule Rector, unde vă credeți dumneavoastră? Pe moșia dumneavoastră? Așa a ajuns această universitate? Pentru asta vi s-a aprobat în organigramă un post de redactor, ca să îl scoateți la concurs, apoi să îl anulați când aveți dvs. chef? Să amăgiți oamenii, să îi puneți pe drumuri degeaba zile în șir? Dacă dumneavoastră sau copiilor dvs. vi s-ar fi făcut așa ceva, v-ar fi plăcut? Oare ce va spune doamna ministru Andronescu (n.r. reactualizez: sau noul ministru al Educației - ca să vedeți cât de efemeră este orice super-funcție), atunci când o să audă în ce hal ați organizat un concurs de angajare... și dacă nu a ieșit cum (și cine) ați vrut dumneavoastră, ați decis să îl anulați, de la sine putere!
Dacă acest post era unul pentru vreo firmă (zic, nu știu și nu mă interesează dacă aveți) particulară pe care o administrați, înțeleg că puteați să fiți și subiectiv, să o luați pe preferata dumneavoastră sau să anulați concursul când aveți chef. Dar el e plătit de la bugetul de stat, aprobat de Ministerul Educației, deci nu cred că sunteți dvs. în măsură să vă bateți joc în asemenea hal de cineva din exterior, care dorește să participe în mod corect și care cere imparțialitate, echidistanță, obiectivitate și mai ales TRANSPARENȚĂ în organizarea concursului. Și să i se respecte măcar amărâtul de drept la contestație!
DE ASTA PLECĂM NOI, TINERII ȘI MAI PUȚIN TINERII DIN ȚARĂ, DOMNULE RECTOR RUGINĂ! DIN CAUZA DUMNEAVOASTRĂ ȘI A UNORA CA DUMNEAVOASTRĂ!
Păi domnule Rector Sorin Rugină, uite că de asta plecăm noi din țară, tineri și mai puțin tineri! De asta își trăiesc viața în pribegie aproape 10 milioane de români! De asta copilul meu plânge după tatăl lui care petrece 7 luni pe mare și îi miroase tricourile din șifonier, de dorul lui! Din cauza unora ca dumneavoastră și a sistemului NEDREPT ȘI DEFECT din care faceți parte dumneavoastră! Care nu ne dați șansa la muncă cinstită, care ne dați la o parte pentru că nu suntem pila cuiva, fiul, fiica, nepoata, verișoara sau cumătra cuiva și vrem să răzbim în viață cu ce am învățat și ce știm să facem! Din cauza unora ca dumneavoastră care au încremenit pe același loc de zeci de ani și arată acuzator spre alții nu atât de... norocoși, care se zbat și ei să supraviețuiască, să le facă un alt rost copiilor! Dar ce rost să le faci copiilor, când tu ești refuzat să dai proba la un concurs, când ți se taie toate șansele să arăți că VREI SĂ MUNCEȘTI CINSTIT! Când ți se refuză drepturile de a avea parte de egalitate de tratament, de șanse egale la muncă, la concursuri!!! Da, o să plecăm și noi, domnule Rector, o să ne căutăm rostul și noi în pribegie, dar pe domniile voastre o să vă ținem minte și o să fiți, de fapt, motivația noastră atunci când ne va fi greu acolo, departe de rude și de prieteni. Orice ar fi, va trebui să reușim departe de țară, că în România noastră dragă nu mai avem ce face!
VĂ CER DEMISIA DE ONOARE, DOMNULE RECTOR! Nu cred că faceți cinste acestei Universități, care îl are drept simbol pe tristul poet latin Ovidius, predestinat parcă să vă reprezinte ca imagine... Trist ce se întâmplă la Universitatea “Ovidius”, în anul 2019.
Poate că e timpul să lăsați locul altcuiva, domnule Rector Sorin Rugină! Poate că e timpul să vă recunoașteți incompetența și greșelile! Poate că e timpul să îi lăsați și pe alții, mai tineri, să aducă un suflu nou, să reprezinte această UNIVERSITATE, dar să o reprezinte cu CINSTE, ENERGIE, BUNĂTATE, PROFESIONALISM, COMPETENȚĂ ȘI ONOARE! Cu DESCHIDERE CĂTRE TINERII CAPABILI, CARE VOR SĂ MUNCEASCĂ!
Ce îi învățați dvs. pe tinerii care vin la dvs., cu mințile fragede, inima deschisă și neexperimentați, tot așa în bătaie de joc îi tratați, cum m-ați tratat pe mine? Tot așa faceți stratageme și șmecherii când organizați admiterea, tot așa amatorism dovediți, ca la concursurile de angajare?!
Oare când ajungeți seara acasă, în ziua de salariu, cu buzunarele (sau cardul) doldora de la bugetul de stat, sunteți mulțumit de dvs. înșivă, de ceea ce ați făcut în ziua respectivă, de cum v-ați purtat cu studenții dvs., cu pacienții, cu colegii, cu subalternii sau cu... fraierii care mai vin să dea concurs la “Ovidius”?
E frumos ca la final de carieră îndelungată, așa cum o aveți, să vă băgați în asemenea situații care nu vă fac cinste? Vă credeam o personalitate, un om integru! Așa păreați în poze... Lăsați pe altcineva domnule Rector, măcar atât puteți face, cineva care să fie capabil să organizeze un amărât de concurs de angajare.
Și apropos de integritate și de așteptările pe care le aveam eu de la dvs., domnule Rector, vă invit să citiți pe îndelete art. 6 din Codul de Etică și Deontologie al Universității “Ovidius”, privitor la INTEGRITATEA MORALĂ!
Quod erat demonstrandum.
Articolul este un pamflet.