De bună voie și nesilită de nimeni!

Avea impresia că trăiește, dar se amăgea  După ani buni în care mimase fericirea, inima ei înghețată își caută salvarea cu disperare. Își dorea să se simte vie, liberă, iubită, neatinsă de fățărnicia  lumii „normale”. De bună voie și nesilită de nimeni purta cu mândrie în minte un deznodământ idiot și al naibii de fericit pentru toată lumea. Și, cum obiectivul ăsta nu putea fi atins, a ales să-și schingiuiască viitorul, ca să-i facă fericiți pe ceilalți. S-a dezbrăcat de ea și s-a îmbrăcat în datorii morale. Avea să le ofere tuturor mult doritul happy-end, îngropându-se de vie. 

Viața îi scosese în cale tot felul de oameni Cei mai mulți o scârbeau. Excelau în arta prefăcătoriei, dar într-un moment de slabiciune, ai fi putut să îi invidiezi. Munca depusă pentru construirea unui decor desăvârșit ne stârnește, câteodată, un soi de admirație macabră. De sărbători, erau dedicați „trup și suflet” familiei. Își lipeau eticheta de oameni împliniți și defilau mândri printre rude și prieteni. Apoi, se întorceau în nămol. Se căliseră în propria înșelătorie. Fără ezitare, desfigurau amintiri și dovezi de iubire. Se credeau zei când se întorceau în patul conjugal fără mustrări de conștiință. Toate aceste episoade repetate la care asista fără să vrea o îngrozeau. Să trăiești langă un om care nu-ți poate citi nici măcar o filă din infinita poveste a sufletului tău te sfâşie mai mult decât singurătatea! Să fie oare obișnuința un fel de boală incurabilă? O boală care creează dependența de nefericire, de neputință, de sclavie a sufletului și a minții. 

În căutarea unui om frumos Oamenii frumoși stau ascunși de sufletele defecte. În căutarea lor, doar o inimă eliberată de trecut și prejudecăți poate să pornescă. Inima care și-a luat toate restanțele și s-a împăcat cu eșecul. De bună voie și nesiliți de nimeni, continuăm, deseori, să ne scăldăm într-un confort închipuit. Așa cum, uneori, de bună voie și nesiliți de nimeni, ne dezmeticim și refuzăm să o mai luăm pe arătură.