Dan Cojocaru ne dezvăluie amănunte inedite din culisele Centrului Cultural „Jean Constantin” (I)

Prins între numeroasele activități de început de an, managerul Direcției Judeţene a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Constanţa, Dan Cojocaru, actor îndrăgit la Teatrul de Stat Constanța și cunoscut prezentator și realizator TV, și-a făcut timp, într-o dimineață geroasă de ianuarie, pentru un amplu interviu acordat cu amabilitate publicației online www.101stiri.ro. Cu acest prilej, ușile fostului cinematograf „Republica”, aflat în plină reorganizare și transformare în deja mult-așteptatul Centru Cultural Multifuncțional „Jean Constantin”, s-au (re)deschis pentru o vizită de lucru. Ca reprezentant al presei, cât și ca simplu cinefil, surpriza a fost una de proporții, întreaga construcție fiind gata în proporție de 90%, mai puțin partea cu dotările de mobilier și aparatură. Totul este reabilitat, curat, nou și deja se conturează o imagine din ce în ce mai clară despre cum va arăta Centrul Cultural Multifuncțional, care poartă numele maestrului Jean Constantin, simbolul Constanței și al cinematografiei românești.

Pe scurt Sala în care vor avea loc proiecțiile are și scenă pentru spectacole, ecran imens și o capacitate de peste 700 de locuri. Foaierul este generos, amenajat simplu și elegant, cu coloane albe, parchet de calitate și spoturi de iluminat, având și un spațiu destinat unei ceainării, la mesele căreia spectatorii își vor putea depăna impresiile și amintirile, înainte și după evenimente. Sălile de la etaj destinate personalului, cabinele de probă pentru artiști, toaletele pentru public își așteaptă, și ele, dotările. 

Potrivit lui Dan Cojocaru, într-una din sălile de la intrare va exista și un Muzeu „Jean Constantin”, în cadrul căruia vor fi expuse obiecte care i-au aparținut maestrului. Mai mult, în aceeași încăpere care este despărțită de trecători doar de vitrinele Centrului Cultural, va fi amenajat și un „colț” al unui alt îndrăgit artist dobrogean, „Dan Spătaru”. Dan Cojocaru ne-a mai dezvăluit că, în fața fostului cinematograf „Republica”, va exista și o Alee a Celebrităților, iar primul care va primi o stea va fi, desigur, marele actor Jean Constantin.

În amplul interviu acordat de Dan Cojocaru www.101stiri.ro, veți afla amănunte inedite din culisele acestui proiect inedit, închinat memoriei maestrului Jean Constantin, când va fi inaugurat, care vor fi prețurile la spectacole și proiecții, cum va fi programul. Tot managerul  Direcției Judeţene a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Constanţa vă spune de ce s-a amânat inaugurarea Centrului Cultural pentru luna iunie. Veți afla și cum actorul Dan Cojocarul l-a întâlnit prima dată pe Jean Constantin, ce amintiri îl leagă de maestru și multe alte lucruri interesante.

Cea de-a doua parte a interviului, pe care o vom  publica în ediția de joi, 15 ianuarie, îl va aduce în prim plan și pe actorul Dan Cojocaru, pe care îl puteți urmări și pe scena Teatrului de Stat Constanța, în spectacole de succes precum „Niște năroji” și „Să ne răzbunăm, iubito!”.       

 Reporter (R.): Cum s-a născut acest proiect de excepție pentru publicul iubitor de artă, cultură, cinematografie, proiect închinat memoriei maestrului Jean Constantin?

Dan Cojocaru (D. C.): Aici este un merit al autorităților locale pe care trebuie să îl recunoaștem, pentru că, într-un moment în care, la nivel la național - și se știe deja, pentru că au apărut și filme și atâtea articole în presă - entitatea care se ocupa de tot ce înseamnă cinematografe, săli, grădini, avea probleme. Mă refer aici la RADEF România Film, care întâmpina probleme în a gestiona toate aceste cinematografe și grădini. A apărut Legea 303, prin care trecea din posesia statului în cea a unităților administrativ teritoriale parte din aceste grădini și cinematografe. La vremea respectivă, Consiliul Județean Constanța a aplicat un proiect pentru obținere de fonduri, pentru a reabilita fostul cinematograf „Republica”, pentru că așa îl știu constănțenii și poate că așa va rămâne pentru mulți dintre ei, în continuare. Chiar dacă a căpătat denumirea de Centrul Cultural Multifuncțional „Jean Constantin”. Fostul cinematograf „Republica” își va depăși granița de simplu cinematograf.  Acolo, în sala fostului cinematograf, au apărut câteva spații noi, nu foarte mari, care permit desfășurarea altor activități artistice. În primul rând, se urmărește atragerea tinerilor spre o zonă culturală lărgită. Se pornește de la funcția principală, de cinematograf, dar prin faptul că s-a mărit scena, se vor putea realiza tot felul de spectacole, cu dans, muzică, concerte. Se vor organiza expoziții de pictură, fotografie, toate făcute de tineri. Ne adresăm, în primul rând, activităților pentru tineret, dar nu numai. Vor fi și cursuri de muzică. Nu intrăm în competiție cu nimeni, există alte entități în Constanța care se ocupă deja cu succes de aceste lucruri. Mă refer aici și la Centrul Cultural „Teodor T. Burada”, cu care am o colaborare directă. Există și Palatul Copiilor. Dar copii, tineri... sunt mulți în Constanța și cred că este loc (n.r. și pentru alte entități de gen). Îmi doresc ca Centrul Cultural „Jean Constantin” să fie și un punct de întâlnire, dar în primul rând, un punct de informare a tinerilor. Am o colaborare foarte bună cu Victor Maxim, cel care a făcut Biblioteca Colorată la City Hub. Vom avea evenimente în afara Centrului Cultural, în Piața Ovidiu, unde vor fi proiecții de filme și nu numai. Pornind de la această colaboare, doresc să transformăm acest centru într-o zonă de informare în toate direcțiile pentru tinerii care o să calce pragul acestui așezământ.

R.: Mai exact, la ce tip de activități vor putea participa constănțenii care vor trece pragul Centrului Cultural?

D.C.: Funcțiunea principală este aceea de cinematograf, pentru că nu trebuie să ne îndepărtăm de ea. Este ceea ce și-au dorit constănțenii. Știm că pornim cu un handicap major, pe care toată lumea îl observă, acela legat de spațiile de parcare. N-avem cum să luptăm aici cu mall-urile, oamenii merg acum la mall și își găsesc într-un singur spațiu tot ceea ce au nevoie. În același timp, aici vom încerca, pentru că în proiect s-a asumat lucrul acesta, ca biletele să fie cu prețuri mult mai avantajoase pentru cei care nu își permit să meargă, de exemplu , la cinematografele din mall-uri.

R.: Practic, cum veți face față concurenței venite din partea mall-urilor, a cinematografelor care funcționează în cadrul acestora?

D.C.: În primul rând, Centrul Cultural aparține de Consiliul Județean Constanța, deci mare parte din fonduri va veni de acolo. Asta înseamnă că vor fi ajutați cei care nu au posibilitatea să își ia un bilet de 20 de lei sau poate chiar mai mult, la un cinematograf din mall. Practic, în proiect sunt trecute următoarele prețuri la bilete: pentru copii  - 6 - 8 lei, pentru adulți - 15 lei. Nu sunt trecute prețurile pentru proiecțiile 3D, acolo vor fi un pic mai ridicate și știe toată lumea de ce...          

„VREM SĂ SE PUNĂ COVORUL ROȘU ȘI LA CONSTANȚA, ÎNTR-O ATMOSFERĂ HOLLYWOODIANĂ.”

R.: Ce filme vor rula? Vor fi proiecții de actualitate, premiere sau și pelicule vechi, de mare succes, din cinematografia românească și nu numai?

D.C.: Vom funcționa ca oricare alt cinematograf. Vrem să fie cinematograf de premieră. Am vorbit cu producătorii de film de la noi din țară și chiar și pe această cale le adresăm invitația de a veni la noi. Le punem la dispoziție un cinematograf mare, cu peste 700 de locuri. Vrem să se pună covorul roșu și la Constanța, într-o atmosferă hollywoodiană. Sperăm să și reușim. La Centrul Cultural există toate spațiile necesare pentru așa ceva, este un cinematograf mare, nu este o sală mică, în care ne înghesuim. Sperăm că va veni publicul, pentru că știu ce se întâmplă. Din păcate, filmul românesc suferă și trebuie ajutat! E un paradox: obținem premii din ce în ce mai multe, dar nu și recunoașterea la noi în țară. Publicul trebuie să se întoarcă și către filmul românesc. Eu știu că este foarte greu, dar filmul românesc încă nu vinde și atunci trebuie ajutat.

R.: Care este explicația din punctul dvs. de vedere, ca actor profesionist, la această situație? De ce publicul autohton nu mai vine atât de des la filmele românești, ca altădată?

D.C.: Eu cred că publicul s-a format în zona aceasta „vrem totul cât mai ușor”. Politica asta a filmului blockbuster funcționează la nivel global și poate că atunci când vine un film cu efecte speciale, golește sălile celelalte, dar la sfârșit, după ce ai plecat de acolo, nu rămâi cu foarte multe lucruri de povestit. Rămâi doar cu efectele și cu povestea în care nu știu ce navetă spațială se ciocnește de o stea... efectele astea pe care toți și le doresc, dar care nu te pun pe gânduri, nu îți dau de gândit. Pe când filmul românesc îți pune creierul la treabă, spun eu, te trage de mânecă, îți pune niște semne de întrebare. Oamenii s-au săturat probabil de televiziune, de știrile urâte din fiecare zi, de senzațional și atunci senzaționalul nu mai e... senzațional, devine banal. Și filmul românesc, care trage semnale de alarmă adevărate, suferă din acest punct de vedere. Filmul lui Tudor Giurgiu, „De ce eu?”, ridică niște semne de întrebare importante, dar ele nu mai sunt la fel de importante, pentru că au fost diluate la nivel de televiziune. Și atunci nu mai stau să îmi bat capul... nu, iau ce e ușor, merg la comedii, la SF super-sofisticat. Trebuie să ne cultivăm un pic gustul în ceea ce privește filmul.

R.: Care este explicația că filme românești premiate internațional nu s-au bucurat la noi de un succes de casă?

D.C.: De vândut... filmele românești nu vând. Acestea sunt statistici care există deja, cel mai vândut film al anului trecut a fost „Aferim!”. Urmează filmul lui Tudor Giurgiu, „De ce eu?”, abia pe locul 7 mi se pare că e filmul „Cel ales”, premiat și în SUA. Un alt film foarte bun, care nu a vândut și care are o distribuție de excepție, cu Mircea Diaconu, Florin Zamfirescu, este „Doar cu buletinul la Paris”. În plus, eu cred că trebuie să lucrăm și la afișe. De multe ori, afișele noastre se duc într-o zonă de artă mai greu înțeleasă de public, căruia trebuie să îi dai direct mesajul, să aibă un impact anume, cum sunt trailerele, care pot fi chiar mai bune decât filmul în sine. Trailerul este cârligul care să te atragă în sală, uneori, după ce vezi filmul, te simți dezamăgit, te simți oarecum păcălit (n.r. pentru că trailerul a fost mai bun decât filmul). Și afișul trebuie să te „tragă de mânecă”. Deci vreau să spun că am avut probleme și de genul acesta, în încercarea noastră de a face distribuție de film românesc. Facem filme bune, avem actori buni.

R.: Revenind la Centrul Cultural „Jean Constantin”... Constănțenii așteptau inagurarea acestuia în luna decembrie 2015,  apoi s-a auzit că acest moment a fost amânat pentru ianuarie 2016. Iar acum, o nouă amânare. Care a fost cauza acestor amânări repetate?

D.C.: Constructorul și-a făcut treaba în termen, Centrul Cultural, ca și construcție, este gata. Urmează procedura de recepție a lucrărilor de către Consiliul Județean, de la constructor. Au fost, însă, probleme cu racordurile, pe noua construcție au trebuit să fie refăcute toate racordurile: lumină, apă, gaze, utilități de genul acesta. Din păcate, trăim într-o Românie în care lucrurile se complică de fiecare dată și au fost unele probleme, care s-au rezolvat între timp.

„SPER CA, PÂNĂ ÎN IUNIE, SĂ SE DESCHIDĂ ACEST CENTRU”

R.: Când va fi inaugurat oficial, până la urmă, Centrul Cultural?

D.C.: A fost o problemă cu achizițiile - dar cel mai bine Consiliul Județean poate da mai multe detalii în ceea ce privește acest aspect. Din ce știu și eu, dar nu pot fi o sursă oficială, va fi refăcută procedura de achiziție publică pentru dotări: mobiler și aparatură. Din păcate, la prima procedură s-au prezentat două firme despre care am înțeles că au avut dosarele incomplete. Se reface procedura, așa că, până la inaugurarea centrului, va mai dura câteva luni. Sper ca până în iunie să se deschidă acest centru, pentru că acesta este, de fapt, și dead-line-ul. Dacă până pe 30 iunie nu se va deschide, atunci va trebui ca fondurile să fie înapoiate celor care au finanțat.

R.: Cum ați conceput evenimentul de deschidere?

D. C.: În funcție de perioada de inaugurare, mi-aș dori foarte mult, evident, să se deschidă cu o premieră. În cazul în care nu va fi în acel moment o premieră, mă gândesc, având în vedere promisiunile multor persoane care i-au fost apropiate lui Jean Constantin, să redeschidem cu un film în care a jucat maestrul. Ne-a promis că va fi la redeschidere soția lui Jean Constantin, am vorbit, prin cunoscuți, să vină posibil și Ion Besoiu, Sebastian Papaiani, adică să ne bucurăm împreună de prezența celor care au lucrat împreună cu „Nea Jean”. Încă nu știu sigur, sunt mai multe idei: ori o premieră, ori un film cu Jean Constantin, ori un spectacol.

R.: Cum va fi programul?

D. C.: Zilnic. Vor fi și multe cursuri. Vom începe undeva de la prânz până spre seară, exact cum era înainte, cu micile modificări, pentru că nu mai poate fi chiar cum era odată la „Republica”. S-au schimbat coordonatele... Atunci se începea luni dimineața, la ora 9.00, când era programat primul film, știm cu toții, cei care am crescut pe lângă cinematograf... Când erau filme, nu se mai găseau bilete, se strâmbase gardul spre stradă. Nu avem cum să facem așa, dar vom vedea. Ideea e că, pentru a prezenta o paletă cât mai largă de oferte pentru cei care ne vor călca pragul, nu vom putem să dăm, ca atunci, un singur film pe săptămână. O să încercăm să dăm două sau trei filme în aceeași zi, pentru a da prilejul cât mai multor categorii de spectatori să intre în sală.

„EU AM TRĂIT REVOLUȚIA AICI, ÎN TEATRU. ÎN FIECARE NOAPTE, JEAN CONSTANTIN VENEA ȘI NE ADUCEA DE MÂNCARE.”          

R.: Ce înseamnă pentru dvs. Jean Constantin și ce amintiri vă leagă de acesta?

D. C.: Eu mă consider un privilegiat în ceea ce privește relația cu un „monstru sacru” al cinematografiei noastre, un simbol al simbol al orașului Constanța. Eu l-am cunoscut personal pe Jean Constantin prin 1988, l-am „prins” pe scenă încă înainte ca acesta să iasă la pensie, când am intrat eu în Teatrul Fantasio. Jean Constantin era un profesionist desăvârșit, împătimit de munca lui, era mai mult decât pasionat de ceea ce făcea. Se transforma pe scenă în personajul Jean Constantin pe care și l-a creat, pentru că el nu mai era o persoană, era o personalitate, un personaj. Era omul care ne bucura nu doar pe scenă, ci și în viața de zi cu zi, pentru că te făcea să râzi și pe stradă. Am participat la ultimul turneu pe care l-a făcut cu Teatrul Fantasio. A fost un turneu cu spectacolul „Nuntă la Fantasio”, atunci a ieșit la pensie, s-a retras din teatru și a activat în sfera aceasta liber profesionistă, a făcut spectacole în continuare, a mai făcut și câteva filme. Dar nu a lipsit în perioada în care, pe scena Teatrului Fantasio, era un festival minunat, atât cât a existat; Festivalul Național al Teatrelor de Revistă. Jean Constantin nu a lipsit niciodată din sală. Am o poveste senzațională cu el când, la final de festival, împărțeam premiile. La un moment dat, m-am simțit obligat să atrag atenția că, totuși, în sală este și Jean Constantin. Era în lojă, nu lipsea. M-am oprit în timpul prezentării și am inventat ad-hoc un premiu, pentru cel mai iubit și respectat spectator, care se acordă lui Jean Constantin. S-au ridicat toți cei din sală în picioare, l-au aplaudat minute în șir. Maestrului i-au dat lacrimile, după care mi-am dat seama că nu aveam ce premiu să îi dau... Ideea e că pentru prezentarea mea, Nea Jean mi-a făcut cinste toată noaptea. Am stat în foaierul teatrului până dimineața.

După care a venit și Revoluția... În 1989, chiar la Revoluție, eu am stat mai bine de trei săptămâni în teatru. N-am niciun certificat de revoluționar, nici nu vreau să am, nici nu am cerut niciodată. Cert este că eu am trăit Revoluția aici, în teatru. Eram cinci colegi care n-am plecat deloc. Am văzut cum s-a și tras lângă noi și în spatele teatrului... Ideea e că în fiecare noapte, Jean Constantin venea și ne aducea de mâncare. Eu îl avertizam: „Nea Jeane, dar e consemn, sunt soldați peste tot, n-ai voie, au ordin să tragă în tot ce mișcă!”. La care Nea Jean spunea: „Lasă, bă, că dacă nu râd, nu mă văd ăștiă pe mine, că-i noapte”. Asta-i din categoria poantelor lui cu „nu mănânc pâine neagră că mi-e frică să nu mă mușc de mână”.  Sunt poantele care rezistă... Eu sunt surprins, acum, că încă folosesc texte din spectacole de revistă de la vremea respectivă, pe care mulți nu le știu, dar râd... Și le-am putea folosi astăzi ca fiind noi, pentru cei care nu le cunosc și ar avea același efect ca acum 25 de ani. (va urma)