Îmi amintesc că după ce am terminat facultatea, o vreme, m-am simţit fără direcţie. Se încheiase o etapă din viaţa mea - să zicem cea a educaţiei - şi eram în acel punct în care nimerit ar fi fost să stau şi să mă întreb: ce îmi place cu adevărat să fac? Cum vreau să îmi petrec viaţa de acum înainte? Ce mă atrage?
Mulţi dintre noi simţim acest lucru după absolvire. Şi anume că suntem la o răscruce şi avem de ales: ne apucăm de făcut bani sau ne îndreptăm către ceea ce ne place?
Cei mai mulţi, însă, alegem atunci să facem bani şi, încet, uităm de ceea ce ne place…
Astfel, firesc, ajungem să ne petrecem viaţa irosindu-ne timpul… Să facem lucruri pe care nu le dorim pentru a avea bani pentru lucruri pe care credem că le dorim…
Ce ar fi dacă am alege în acel moment de cumpănă să facem ceea ce ne place şi am privi lucrurile ca şi cum banii nu sunt o problemă?! Un scop?! O necesitate?!
E cotitura la care, fără să ne dăm seama, o pornim pe drumul către un job care ne înrobeşte şi ajungem să trăim doar două zile din șapte. Vineri ne bucurăm ca nişte copii căci urmează weekend-ul eliberator, iar duminică intrăm în depresie căci a doua zi ne întoarcem la sclavia banului…
Aşa că mă opresc din acest iureş înrobitor şi mă întreb onest: ce aş face dacă banul nu ar mai fi un scop? Cum mi-aş trăi viaţa de acum?
Şi, după această introspecţie, realizez că perspectiva neagră a zilei de luni devine una de neconceput! Şi că viaţa e prea scurtă şi frumoasă ca să o mai petrec astfel!
Acum mai rămane doar să găsesc curajul necesar ca să ies din acest cerc vicios şi să îmi urmez chemarea inimii…