Cum gestionez eu menopauza - discuţie cu mine însămi

Iete, din analizele astea reiese clar că sunt la... postmenopauză... Ha! Ştiam asta! Atâta alergătură ca să aflu ceva ce deja stiam...

După o vreme, realizez că m-a cuprins un pic de tristeţe... Acum, că am confirmarea oficială ca pe o patalama... încep să mă viziteze micile păreri de rău. Micile regrete... O oarecare nostalgie...

Pornesc un dialog cu mine însămi, căci vreau să înţeleg de unde vine tristeţea asta...

-Ce înseamnă menopauza?

- Înseamnă că de acuma, gata, nu mai poţi face copii! Că ovarele tale s-au oprit din lucru. Ce, mai vroiai copii?!

- Hm... Mereu a fost acolo o dorinţă mică-mică de a avea şi o fetiţă... Dar, pentru asta era nevoie de un bărbat. Iar pe el nu l-am găsit... Sau l-am găsit, dar nu la timp...

- Tu în loc să te bucuri că ai scăpat de o durere de cap, cauţi motive de tristeţe! Zău aşa!

- Nu e numai asta. E ceva mai mult. E ca şi cum am pierdut ceva...

- Hm...

-Da, am pierdut capacitatea de a concepe copii. Ceva ce mă definea ca femeie.

- Vrei să spui că femeile care nu pot avea copii sunt un pic mai puţin femei?! Asta e cam dură, să ştii!

- Ciudat, dar cam da... De acum, doar printr-o minune aş mai putea rămâne însărcinată.

- Mai e însămânţarea în vitro!

- Nu aş apela la ea. Eu cred că, dacă natura vrea ca femeia să fie mamă, nu e nevoie de vitro. Altfel, mai bine stă femeia cuminte şi îşi exprimă creativitatea altfel!

- Vezi?!

- Ce?

- E timpul ca tu să faci asta! Să îţi exprimi creativitatea altfel! Să mergi dincolo de limitările astea pe care ţi le tot impui şi să îţi permiţi să te exprimi liber şi creativ! Faptul că nu mai eşti fecundă nu te face cu nimic mai puţin femeie! Şi apoi, mamă eşti! Tu fii recunoscătoare universului că ţi-a dăruit şansa să fii femeie însărcinată, să naşti, să alăptezi. Toate lucrurile legate de maternitate...

- Da, aşa e... Eu am avut şansa aceasta. Şi încă sunt mamă. Asta nu se va schimba nicicum. Simba e fiul meu în viaţa asta.

- Şi apoi, îmi amintesc că tu spuneai aşa, citez: „Când am rămas însărcinată şi am ştiut că voi fii mamă, am simtit că urmează ca viaţa mea să se schimbe la 180 de grade. Şi aşa a fost! Priorităţile s-au aşezat altfel încă din prima clipă. Am perceput această schimbare ca pe un ocol binevenit şi binecuvântat. Drumul meu, cumva, era altul din acea clipă. Iar acest dar a avut menirea să mă mute pe o altă cale”.

- Da, aşa e... Aş completa doar că nu regret nimic, dimpotrivă! Sunt recunoscătoare pentru faptul că Simba m-a ales să îi fiu mamă. Căci multe am învăţat de la el şi multe mi-a oferit. Cele mai frumoase lecţii - el mi le-a dat! Şi povestea continuă, doar că acum el e independent. Şi eu la fel...

- Ştiu asta, Iza... Dar drumul tău de-acuma se schimbă. Cumva te întorci la ceea ce trebuie să continui în viaţa asta pe partea creativă. Dar nu cea legată de maternal. Ştii tu! Creativitatea aceea pe care o ţii încătuşată în tine de atâta vreme! Care te gâtuie! Care nu mai poate fi blocată. E timpul pentru ea! Iar acest buletin de analize e patalamaua oficială că a sosit clipa. Aşa trebuie să priveşti acest moment. Iar asta nu te face cu nimic mai puţin femeie! Da?! Dimpotrivă! E vremea să explorezi alte laturi ale feminităţii tale... Căci multe mai sunt de descoperit şi explorat!

- Da, dar toate senzaţiile acestea neplăcute? Acum cald, acum frig, nod în gât, spaimă, panică uneori, gura uscată, starea de irascibilitate care nu lasă drept de apel celor din jur... Cum să le gestionez?

- Le poţi privi ca preţul pentru libertatea pe care o primeşti acum!

-Haha!

- Nu râde! Căci acum ai o libertate în plus - aceea de a-ţi explora altfel sexualitatea, nemaifiind îngrădită de perspectiva de a face un copil, tu devii o femeie liberă pe calea aceasta. Cu bărbatul potrivit, desigur.

- Hm... Aici ai dreptate, din nou. Faptul că nu mai pot rămâne însărcinată e un atu! Dacă privesc lucrurile aşa, mă pot bucura deplin de sexualitatea mea, altfel decât până acum. Căci perspectiva se schimbă...

- Vezi?! Şi mai sunt şi alte beneficii, să ştii!

- Care?!

- Draga mea, le vei descoperi singură, pas cu pas şi urmându-ţi drumul... Căci pentru fiecare femeie ele sunt altele. E suficient ca femeia să privească menopauza ca pe o schimbare firească şi benefică în viaţa ei şi să primească cu recunoştinţă tot ceea ce ea îi oferă, căci nimic nu e la voia întâmplării şi toate au menirea să o ducă pe drumul bun pentru ea însăşi. Ai încredere, universul ştie mai bine ce face pentru tine! Pup!