Crăciunul George, din mijlocul verii

Asfaltul se topeşte şi căldura înmoaie până şi pietrele de afară.

De la întâmplarea aceea, de dinainte de Crăciun, în care l-am cunoscut pe George, în camera mea tronează, tot anul, un brad mic, împodobit. El e scăparea mea de zilele terne, cenușii. Și uneori, când sunt necăjită de problemele universului meu cotidian, mă așez sub el, introduc instalația cu becuri colorate în priză și apăs butonul de pornire a unui mini-Moș Crăciun pe baterie, care se rotește pe un postament gri și îmi cântă suav „Gingle Bells, Gingle Bells”. Brusc, mi se induce starea de liniște, pace și bucurie, ieșind mai ieftin decât o sesiune de shopping prelungit la Mall sau la o ședință de psihoterapie…

Lucrurile frumoase din viața noastră vin, de regulă, simplu, firesc și uneori, fără să le cauți.

Așa a fost și cu George, în acel Crăciun magic din viața mea. Înarmată cu toate cumpărăturile aferente perioadei de colinde și cozonaci, mi-am uitat poșeta pe bancheta taxiului. Ajunsă acasă, am realizat că, în lipsa acesteia, aș fi putut să sun de pe telefonul fix pe propriul telefon mobil, sperând să răspundă cineva. Așa s-a și întâmplat și febril, am vorbit prima fără să aștept. „Poșeta mea se află la dvs. Vă ofer o sumă mare de bani pentru restituire, ca recompensă…“. Tăcere abisală. Apoi, o voce calmă și caldă mi-a răspuns: „Desigur, domnișoară! Am găsit-o în mașina în care m-am urcat. Mi-am permis să o deschid, numai ca să văd adresa unde locuiți și să v-o aduc imediat. Lăsând-o aici, poate cineva ar fi fost rău intenționat și și-ar fi însușit-o, în loc să o returneze. Nu se știe la cine ar fi ajuns”.

Am răspuns un „da”, abia perceptibil. Nu cred că m-a surprins ceva mai tare decât acest dialog absolut incredibil. În nici zece minute, la ușa apartamentului meu, suna George, un bărbat înalt, cu trăsături fine, cu un brăduț mic, frumos împodobit într-o mână și cu obiectul delirului meu, în cealaltă. S-a prezentat scurt: „Eu sunt George” și pot afirma că de atunci, a intrat pe ușa sufletului meu, pentru totdeauna, printr-o explozie de lumină și bucurie.

Lucra în Singapore, la o companie de construcții de nave și îmi povestea cu mult aplomb că și acolo, acum, era Crăciunul, în plină vară astronomică, însă nimeni nu era incomodat de asta! „Lucrurile sunt exact așa cum trebuie să fie. În toate există o perfecțiune pe care noi, în ignoranța noastră, nu vrem să o vedem. Este o stare de spirit a sărbătorii dacă vrei, chiar dacă acum la noi, în emisfera sudică, Moșul e îmbrăcat în șort și tricou roșu!”.

Am fost topiți unul în celălalt, în toate clipele acelea după ce ne-am cunoscut, clipele în care timpul nu mai curge, pentru că alunecăm în cealaltă lume, numai de noi știută şi acolo nu există ceasuri şi nici zile.

După plecarea lui, așa cum toate bucuriile dispar la un moment dat, Crăciunul şi-a stins luminile, rând pe rând.

Apoi, printr-o minune, după mulți ani de așteptare zadarnică, Crăciunul s-a întors în viața mea. Cu inima sfâșiată în două, am regăsit fără să vreau, într-o cutie uitată, în plină vară, brăduțul dăruit de George și l-am repus cu miros de vis, la locul stabilit cândva de el…