„Constanța, cu aerul oriental, e un colț de paradis pentru cei care știu să mai deguste aromele vechi”

​

Constănțenii iubitori de muzică folk, dar și de poezie, au avut parte, vineri, 29 mai, de o seară de neuitat, în localul Timeless, în compania îndrăgitului folkist și poet Ovidiu Mihăilescu și a colegilor de la Trupa Joi, adică Radu Vălean - bass, Alexandru Cismaru - chitară și Ciprian Diaconu - percuție. Invitata specială a serii a fost poeta constănțeană Amelia Stănescu. A fost o seară reușită, pe ritmuri de folk, rock și latino, „asezonate” cu poeme de calitate, recitate de Amelia Stănescu și Ovidiu Mihăilescu, într-un dialog poetic în care fiecare a spus versuri din creația celuilalt. La finalul acestui dialog poetico-muzical special, Ovidiu Mihăilescu a acordat www.101stiri.ro un amplu interviu, în care a vorbit despre Constanța, muzică, artiști, planurile sale alături de Trupa Joi și când va reveni pe scena de la malul mării. Aflați la Constanța într-un scurt popas artistic, Ovidiu Mihăilescu și Trupa Joi au pornit în weekend, din nou la drum, prin țară, pentru a-și face cunoscute piesele și a le insufla și celor mai tineri dragostea pentru folk și poezie.

Reporter (R.): Cum vă simțiți ori de câte ori reveniți la Constanța, pe scena de aici?

Ovidiu Mihăilescu (O. M.): De câte ori revin la Constanța, mă simt ca acasă. În fond, mă cheamă Ovidiu - părinții mei iubeau marea... de mine nu mai vorbesc - și mă simt cumva la Constanța ca acasă și n-o spun din complezență. Toată copilăria am iubit marea și am purtat cu mine parfumul sărat și albastru al valurilor în minte... În fond, cum ai putea fi un artist fără să iubești marea și muntele? Constanța e poarta litoralului și e ultimul oraș din anticamera mării... cu pitorescul orașului vechi, cu moschee, cu aerul oriental, e un colț de paradis pentru cei care știu să mai deguste aromele vechi.Știu, acum se caută noul!

R.: Cu ce gânduri plecați de la malul mării, după concertul de vineri seară, din Timeless?
O. M.: Eu știu dacă plec? În fond, sufletul meu rămâne legat de fiecare oraș în care, după un concert, îmi fac prieteni noi. Gândurile sunt multe și amestecate... și criza care ține departe oamenii de la noi de artă. Și bucuria readunării pe scenă cu prietenii din Trupa Joi (Radu Vălean - bass, Alex Cismaru - chitară, Ciprian Diaconu - percuție) și revederea cu câțiva prieteni și senzația că poezia și muzica încă mai pot crea punți de prietenie și har... Și un ușor regret că tinerii nu vin în număr mai mare la concerte care le-ar putea schimba puțin gustul muzical. Sper eu!

R.: Cum a început colaborarea cu poeta constănțeană Amelia Stănescu?

O. M.: Nu e încă o colaborare, e o împrietenire. Ne-am cunoscut datorită poetei Clara Mărgineanu, ca prieteni comuni, apoi ne-am redescoperit ca poeți. Poezia ei, a Ameliei, mi-a dat fiori și atunci am decis împreună să încercăm să „magnetizăm" mai multă lume cu acest fior. Aseară (n.r. - vineri, 29 mai) am reușit, cred, un frumos și firesc recital. Ce ne inspiră? Nu știu la Amelia, poate harul, la mine sunt visele, mările copilăriei care îmi cântă în suflet, dorința de a dărui ceva din frumusețea aceea ascunsă.

R.: Cum merg împreună poezia și folk-ul?

O. M.: Foarte bine, muzica înobilează poezia, iar poezia revrăjește muzica. Muzica, cuvântul sunt stele de har în geografia noastră internă, cine le mai simte... e puțin fericit!

R.: Cum este realitatea văzută de Ovidiu Mihăilescu?

O. M.: Realitatea nu coincide cu poezia, dar eu asta încerc, să o descriu cu ironie, umor, tristețe... Răspund cu un citat: „Un circ politic cu elefanți și lei/ în care se îmbogățesc doar ei". Realitatea e așa cum vrem noi să fie, e și iad și paradis! Problema e că nu trebuie doar să visăm, e necesar, uneori, să mai și acționăm, să mai și spunem cu curaj ce nu merge... și nu doar în muzică și poezie!

R.: Pentru cine compuneți și scrieți? Ce anume vă inspiră?

O. M.: Compun și scriu pentru români și pentru schimbarea pe care o așteptăm toți. Evident, muzica folk e o Cenușăreasă în media și în general, noi ăștia, colțoșii din muzică (vezi și Daniel Iancu), nu prea suntem difuzați în audiență națională, dar ce contează sunt părerile celor din sală care, după spectacol, vin și recunosc importanța mesajului. Mă inspiră și „expiră” realitatea asta contorsionată în care plutim.

R.: Cât de diferit sau de asemănător este publicul care vă întâmpină în orașele țării, inclusiv la Constanța?

O. M.: Publicul e asemănător și totuși, diferit... Asemănător pentru că, peste tot în țară, reacțiile sunt bune. Diferit pentru că gradul de cultură și educație muzicală diferă. Constanța e un oraș educat și cred că e primul oraș în care am avut succes (tot cu Daniel Iancu), prin 2007. Din păcate, din 2009, când a început criza și la noi, acest public s-a subțiat, cultura nu e o prioritate la noi!

R.: Care sunt planurile alături de Trupa Joi?

O. M.: În toamna asta voi intra, alături de Trupa Joi, la înregistrări, materialul pentru album e gata, e matur, clar și cred că urmează să scoatem un album notabil, cu toate ingredientele muzicii „Ovidiu Mihăilescu", dar și cu o mai bună realizare tehnică datorată Trupei Joi. În rest... concerte, o carte nouă de poeme, revederea cu prietenii dragi din țară și bucuria de a trăi!

R.: Ce program estival aveți și când vă mai așteptăm la Constanța?

O. M.: Când nici nu vă așteptați, vom reveni la Constanța. Ne place! Vara ne așteaptă la Calafat, Târgu Jiu, Bacău, Vama Veche, Piatra Neamț, Cluj și cine știe, poate și o „combinată” Mamaia, Constanța... soare să fie!

R.: Un mesaj pentru publicul din Constanța!

O. M.: Cum ziceam aseară (n.r. - vineri, 29 mai), ieri am făcut o plimbare pe faleză, în Mamaia și am văzut palmierii lui Mazăre uscați și unii chiar retezați... Vedeți că toate trec... important e ce facem ca această țară să fie un loc mai bun de trăit, să nu ne lipsească „constanța", disciplina, bucuria, entuziasmul... să ne prisosească sănătatea și banii! Să fim fericiți! Iar palmierii să-i iubim și să-i creștem noi, nu să-i expună un primar care vrea doar să se fălească!