Comunicarea cu cei din jur - o măsură a sincerităţii faţă de tine însuţi

Comunicarea între oameni, verbală sau nonverbală, este un proces de transmitere a unui mesaj care, înainte de orice, este imaginea mentală, colorată, luminată sau umbrită de percepţia personală a emiţătorului şi apoi a receptorului. Altfel spus, dincolo de limbajul verbal sau nonverbal, mesajul are o componentă energetică interioară, personală, o amprentă pe care o primeşte atât la emitere, cât şi la recepţie.

De aceea, un om care se teme de ceea ce are în interior, un om căruia nu îi place ceea ce poartă acolo şi care evită să se privească sincer nu poate comunica. Nici măcar la nivel superficial. Mesajele lui sunt ambigue, alambicate, ascunse şi greu de înţeles, indiferent de ce va spune. Poate să fie doar o simplă indicaţie despre cum ar trebui mutat un obiect dintr-un loc în altul. Inconştient, el ajunge să folosescă cuvintele ca pe un scut chiar în jurul mesajului pe care îl percepe ca fiind ceva interior. Căci chiar eşa este.

Comunicarea între oameni nu este posibilă fără sinceritate. Degeaba încercăm să înţelegem cuvintele care îmbracă mesajul, dacă intenţia în care acesta a fost creat nu este una sinceră şi onestă.

Mărturisesc că, în cea mai mare parte a timpului petrecut în societate, am un sentiment puternic de confuzie şi năuceală. Şi asta pentru că, în ziua de azi, oamenii nu mai comunică, ci doar îşi transmit minciuni. În primul rând, e o minciună personală, căci intenţia şi energia în care s-a creat imaginea mentala este una generată de teama de a se exterioriza. Mesajul este îmbrăcat ca într-o haină în această intenţie de a ascunde adevărul interior, adică, mă repet, însuşi mesajul.

În plus, cei nesinceri cu ei înşişi şi care urmează un scenariu despre ceea ce ar trebui să facă, să exprime sau să manifeste pentru a păstra o imagine, falsă, despre ceea ce le place lor să lase impresia că sunt, ajung să se impiedice în propriile lor minciuni. De aici apare un lag în comunicare, lag pe care îl acoperă fie cu un ton nepotrivit, fie cu gesturi nepotrivite. Undeva se produce un scurcircuit şi ei scot la iveală frânturi amestecate din mai multe minciuni.

E greu, dacă nu chiar imposibil, să transmiţi un mesaj simplu şi concis, atunci când nu eşti conectat sincer cu imaginea lui mentală şi cu tine însuţi. Însă, dacă există această conexiune, aproape că nu mai e nevoie de cuvinte. Odată ce mesajul a fost creat mental de emiţator, receptorul îl poate percepe instant. Altfel spus, cei doi comunică telepatic, simţindu-şi intenţiile şi mesajele. Acest lucru se întâmplă deseori în cuplurile în care cei doi sunt sinceri cu ei înşisi. Se întâmplă firesc acolo unde nu mai există dorinţa de a ascunde ceva interior, acolo unde cei doi nu se feresc să fie ceea ce sunt, acolo unde nu se mai pun ziduri.

De aceea comunicarea cu cei din jur este o măsură clară a gradului de onestitate şi sinceritate faţă de tine însuţi.