Ce comori „ascunde” curtea Muzeului Carsium

Străvechiul pământ ars de soare al Dobrogei ascunde comori nebănuite, vestigii importante despre cum decurgea viața înaintașilor noștri, iar pașii căutătorilor de... indicii și ai iubitorilor de istorie nu trebuie să ocolească nici Hârșova, localitate constănțeană cu o vechime de șapte milenii, situată pe malul Dunării. Numită în antichitate Carsium, localitatea din zilele noastre există pe castrul roman întemeiat de Traian în anul 103, pe locul unei așezări dace. Mai apoi, în secolul X sau XI, bizantinii au construit aici o cetate.

Urmele vechilor civilizații din Cetatea Carsium ies periodic, la lumină, în urma săpăturilor din cadrul campaniilor arheologice care se fac în zonă, iar depozitarul acestor prețioase artefacte este Muzeul Carsium. Dealtfel, responsabilul Muzeului Carsium din Hârșova, dr. Constantin Nicolae, le oferă turiștilor și tuturor celor care trec pragul instituției muzeale din localitate amănunte inedite despre piesele din colecțiile aflate în patrimoniu, cât și despre recentele descoperiri arheologice.

Probabil că nu mulți sunt cei care știu ce piese arheologice valoroase adăpostește această instituție, ba mai mult, ce anume se află în curtea acestui muzeu. Este vorba despre mai multe elemente de arhitectură de epocă romană, provenind din Cetatea Carsium și care sunt expuse în curtea muzeului într-un interesant și frumos lapidarium. „În majoritatea covârșitoare, acestea au fost descoperite în urmă cu mai bine de o sută de ani și au făcut parte din primul muzeu deschis aici, în anul 1904, în prezența Regelui Carol I, Reginei Elisabeta, membrilor Familiei Regale și ai Guvernului care, aflați într-un voiaj pe Dunăre, s-au oprit la Hârșova pentru scurt timp”, ne dezvăluie responsabilul Muzeului Carsium, dr. Constantin Nicolae.

Piesele arheologice sunt frumos aranjate în curtea muzeului, iar cele care atrag atenția sunt cele realizate din marmură. Se remarcă stilul arhitectural deosebit în care au fost realizate, iar materialul este de calitate, provenind din import. Acestea demonstrează, de fapt, că vechiul oraș Carsium, din epoca romană și romano-bizantină (actuala Hârșova), a cunoscut o mare dezvoltare și înflorire, la același nivel cu centrele de pe litoralul vest-pontic, Histria ori Tomis.

Mărturii ale vieții prospere din cetate Dr. Constantin Nicolae ne mai spune: „După dimensiunile, dar și după ornamentul unei arhitrave din marmură, Vasile Pârvan aprecia, încă de la începutul secolului XX, că aici exista o societate prosperă cu legături economice în centrele italice ori din bazinul răsăritean al Mării Mediterane, dar și ateliere meșteșugărești specializate în prelucrarea materialelor de construcție. Argumente indubitabile în acest sens sunt și coloanele de marmură, unele de mari dimensiuni, fragmentele de capiteluri și bazele de coloane întâlnite aici. Toate acestea dovedesc că la Carsium au existat, în prima jumătate a mileniului I d. Hr., edificii publice și, fără îndoială, private, de mari dimensiuni, ridicate după toate regulile și exigențele arhitecturii romane”.

Astfel, se pare că viața de aici era mult asemănătoare cu cea din marile orașe ale lumii romane. Acest fapt este susținut și de alte descoperiri arheologice de la Hârșova, din anii anteriori. Pe lângă marmură, se utiliza pe scară largă și calcarul. În urma săpăturilor din cetate, din anul 1939, a fost descoperit un fragment de arhitravă cunoscut numai din publicații, la vremea respectivă. Mult mai târziu, la câteva zeci de ani de la această descoperire, pe șantierul arheologic de la Carsium a fost găsită această piesă, în apropierea unui turn și adusă la muzeu. Dimensiunile ei sugerează faptul că provine de la un edificiu, cel mai probabil public, mare. Dealtfel, în săpăturile din cetatea Carsiun au fost descoperite ziduri aparținând unor astfel de construcții.

Cei care vizitează ruinele cetății Carsium pot vedea cum în fundațiile zidurilor ridicate în diferite epoci istorice sunt fragmente de piese de arhitectură (coloane, arhitrave etc.) de epocă romană reutilizate la reconstrucția fortificației. Chiar și unele piese din lapidarium-ul muzeului mai au încă pe suprafața lor urme de mortar, semn că și ele au fost folosite, într-o perioadă, ca piatră de construcție.