Căutarea fericirii în ţări străine, un ocol în drumul către tine însuţi

Mitul plecării din ţară pentru o viată mai fericită Dacă în urmă cu 20 de ani, plecarea din ţară pentru un loc de muncă peste hotare era ceva inedit, astăzi, acest lucru a devenit firesc şi tot mai multe persoane se gândesc şi pun în aplicare această variantă. Pentru unii, faptul este perfect justificat de greutatea găsirii unui loc de muncă concordant cu pregătirea pe care o au. Astfel, ajungem să pierdem specialişti în domenii de vârf, domenii care, în alte ţări, sunt valorificate şi exploatate.

Dar sunt şi cei care, chiar dacă au terminat în ţară o facultate, se mulţumesc ca afară să presteze o muncă aflată mult sub nivelul lor de pregătire, atraşi fiind de venituri aparent mai mari decât acasă, un ajutor social mai consistent, o viaţă mai uşoară şi mai fericită.

În această ordine de idei, am avut ocazia să discut cu un cuplu tânăr, care doreşte să emigreze pentru o viaţă mai bună. Sunt căsătoriţi şi au un copil. Amândoi au terminat câte o facultate, iar de patru ani, niciunul nu lucrează. În acest timp, au refuzat mai multe oferte de job, considerându-le sub nivelul lor de pregătire. Au o viaţă cu mult peste nivelul mediu de trai, dovadă fiind faptul că de un an s-au mutat în apartament nou şi l-au amenajat în totalitate. Totuşi, sunt nefericiţi şi, „pentru că ţara asta nu face nimic pentru ei”, au hotărât să vândă ceea ce au şi să plece peste hotare. „Mai bine sclav acolo, decât în ţara mea!”

Mă întreb câţi tineri sunt în aceeaşi situaţie: nu realizează ce au acasă şi, atraşi fiind de poveştile celor care au plecat afară, aleg să îşi părăsească ţara, familiile, viaţa pe care deja au început-o aici, în căutarea acelei fericiri pe care, se pare, dincolo de hotare cineva le-o oferă într-un context legislativ menit să îi protejeze şi ocrotească.

Un venit mai mare te transformă într-un consumator mai mare! Din păcate, nu este deloc aşa, iar sintagma că „pe afară umblă câinii cu covrigi în coadă şi oamenii sunt fericiţi” e un mit. Spun asta pentru că am prieteni care muncesc afară şi care mi-au spus: „Tot acasă e mai bine. Aici, câştig de 20 de ori mai mult decât câştigam în ţară, dar nu mai am timp să mă bucur de nimic...”. Acum, însă, în ciuda faptului că sunt tracasaţi şi stresaţi şi au ajuns să aprecieze ceea ce au părăsit, le este greu să se întoarcă acasă, pentru că, după o vreme, te obişnuieşti cu venituri fantastice, iar revenirea în ţară, chiar dacă ştii că te-ar face mai fericit, ajunge să fie simţită ca un sacrificiu, greu de acceptat.

Şi asta pentru că omul se obişnuieşte usor să cheltuiască exact cât câştigă şi uită repede că poate trăi cu foarte puţin şi că cele mai fericite momente din viaţa lui au fost acelea în care, culmea, nici nu avea bani.

Există soluţii şi la noi în ţară, numai că noi nu le vedem. Le văd, însă, străinii, care sunt pur şi simplu fascinaţi de frumuseţea şi bogăţia locurilor cărora noi le întoarcem spatele. Asta ar trebui să ne dea de gândit.

Educaţia şi schimbarea ţin numai de noi înşine Unii se plâng de nivelul de educaţie al românului şi, zic ei, că pe afară oamenii sunt cu mult mai educaţi şi ţi-e mai mare dragul să fii printre ei. Să nu confundăm, totuşi, răceala şi distanţa manifestată de unii străini, cu educaţia. Eu una nu aş da veselia şi „lipsa de educaţie a românului”, pe băţoşenia englezului sau a neamţului. A fi inert şi a nu reacţiona la nimic în jur poate fi confundat uşor cu a fi educat, când de fapt, eşti incapabil să gestionezi anumite sentimente.

Şi mai e ceva: să nu uităm că schimbarea începe din interior şi că atragem în jurul nostru exact oamenii necesari pentru a ne cunoaşte mai bine. Iar locul în care ne-am născut nu este deloc întâmplător, pentru că acolo sunt şi oamenii de care avem nevoie. Deci, nu îţi plac oamenii cu care interacţionezi? Să ştii că ei sunt oglinda ta şi e posibil ca ei să îţi arate ceva ce nu îţi place la tine.

Fericirea este în interior Dacă nu avem ochi să vedem fericirea pe care o putem trăi aici, nu o vom vedea nici afară… Atâta timp cât tu nu ai fost fericit în ţara ta, puţin probabil să reuşeşti asta în altă ţară, pentru că fericirea este în interior şi nu e condiţionată de un ajutor social. Fericirea vine din acele lucruri mici pe care le faci asumat şi împăcat cu tine însuţi. Nimic şi nimeni din afară nu e reponsabil pentru ceea ce simţi. Tu singur eşti cel responsabil.

Sau, altfel spus, ţara asta care, aparent, nu oferă nimic, suntem noi înşine, iar de tine însuţi nu ai cum sa scapi, oriunde ai emigra.