Căsnicia, amantul şi divorţul

Căsnicia şi viaţa mea sexuală erau un dezastru în acel moment. Aveam 26 de ani şi eram o femeie nevrotică, depresivă şi aproape frigidă, mamă a unui băiat de 3 ani.

- Cum s-a ajuns aici?

Pas cu pas şi din cauza lipsei de comunicare şi sinceritate.

Eu abia născusem, devenisem mamă şi aveam nevoie de un bărbat care să facă toate acele lucruri care mi-ar fi permis să fiu o mamă bună. Iar el rămăsese neschimbat, acelaşi bărbat care avea nevoie de toată atenţia femeii din viaţa lui. Din păcate, nu am avut nici măcar un sfătuitor înţelept lângă noi şi, singuri, nu am ştiut să gestionăm momentul. Prin urmare, relaţia noastră s-a degradat rapid.

Ca orice femeie nefericită în căsnicie, curând mi-am îndreptat întreaga atenţie asupra fiului. Întreaga mea existenţă gravita acum în jurul copilului. Până când, într-o zi, am văzut că eram pe drumul cel mai bun dacă vroiam să fac din el un mameluc, exact aşa cum mama soacră reuşise de minune să înfăptuiască din fiul ei prea drag.

Căci oglinda era evidentă - ea, la rândul ei, fiind o femeie frustrată, se dedicase trup şi suflet fiului, care ajunsese să nu mai facă niciun pas fără să se ţină de o fustă.

Aveam nevoie de o viaţă a mea. Clar! Dar nu ştiam încotro să o iau.

Primul om cu care am vorbit, a fost el, soţul. Mi-am suflecat mânecile şi mi-am pus sufletul pe tavă, în faţa lui, spunându-i printre lacrimi şi sughiţuri:

- Am nevoie de ajutor. Sunt undeva sub nivelul mării şi nu mă pot redresa singură…

Uimit, el a ridicat din umeri şi mi-a zis că nu înţelege ce am păţit şi cum mă poate ajuta. Apoi a completat:

- Oricum, pe mine să nu te bazezi.

Deloc întâmplător, la scurt timp l-am cunoscut pe el, amantul. Un bărbat mai tânăr cu 3 ani care, cu infinită răbdare şi tandreţe, m-a ajutat să mă redescopăr ca femeie, să îmi regăsesc frumuseţea şi dorinţa de viaţă şi iubire.

Mi-am suflecat din nou mânecile şi mi-am pus sufletul în faţa soţului:

- Am cunoscut un bărbat care mi-a reamintit că sunt femeie, că sunt frumoasă şi că îmi place să fac dragoste. Şi, încă, te mai iubesc! Vreau să aducem în viaţa noastră ceea ce am descoperit alături de el. Eşti de acord să mergem la un consiler pe probleme sexuale şi matrimoniale?

El mă privea siderat şi dezgustat, totodată. Citeam în ochii lui faptul că nu ştia dacă să se simtă umilit sau uimit de tupeul meu: îl înşelasem şi aveam curajul să vin şi să îi spun asta aşa, simplu şi firesc, ba să îl mai şi acuz de probleme sexuale! Mi-a răspuns rece:

- M-ai dezamăgit. Eu nu am nicio problemă. Tu ai.

La scurt timp ne-am despărţit. Apoi am divorţat.

Nu, nu regret nimic, căci preţul a fost plătit: am pierdut bărbatul pe care îl adorasem odată şi în ale cărui braţe trăisem clipe sublime.

Poate, dacă am fi avut un sfătuitor înţelept sau dacă el ar fi preţuit relaţia noastră mai mult decât egoul lui rănit şi dezamăgit şi ar fi acceptat să cerem sprijinul unui specialist… Poate că am fi fost împreună şi fericiţi şi în ziua de azi.

Sau poate că nu…