Cartea, muzica şi prietenia, distracțiile tinerilor în comunism

„Tinerețea mea în comunism” La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) a fost vernisat, ieri, 17 iunie, în sala „Ovidiu”, un proiect expozițional interactiv, intitulat „Tinerețea mea în comunism”. Organizatorii proiectului au fost: Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), MINAC și Agenția Națională de Presă Agerpres. Prezentarea proiectului a fost făcută de: directorul MINAC, dr. Gabriel Custurea, coordonatorul ştiinţific proiect, Cristina Anisescu (CNSAS), Radu Bogdan Matei - consilier în cadrul Consiliului Local Municipal Constanța, prof. univ dr. de la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universității „Ovidius”, Marian Cojoc, Andrei Galiță - consilier CNSAS, Felicia Bugnariu - CNSAS și Delia Roxana Cornea - muzeograf în cadrul MINAC.

Potrivit coordonatorului de proiect, Cristina Anisescu, ideea acestui eveniment a pornit după ce a observat că tinerii de astăzi nu înțeleg foarte bine ce s-a întâmplat în comunism.

Cum se distrau tinerii în comunism? În afară de practica agricolă, tinerii participau la spectacole precum „Cântarea României”, „Daciada”, pe care mai toţi elevii o luau în serios. Chiar dacă nu aveau abilităţi, tinerii... încercau. „Cântarea României” era o oportunitate pentru ei, la fel ca Cenaclul Flacăra. În extraşcolar, tinerii citeau, jucau tenis, făceau sport, se întâlneau în parc, la prieteni acasă - activităţi destul de limitate.

Rolul bibliotecii în perioada comunistă „Rolul bibliotecii a fost esenţial. Orice elev avea bucuria să împrumute de la bibliotecă o carte şi aveam seturi de cărţi împrumutate de la bibliotecile şcolare, unde era... coadă. Fiecare îşi alegea nu neapărat cartea recomandată de profesor/ învăţător, căci aveam bibliotecari foarte bine instruiţi, care ne puteau recomanda conform criteriului vârstă cărţi, lecturi suplimentare, în afară de programa şcolară. Altă distracţie nu aveam. Distracţia noastră de atunci a fost CARTEA, MUZICA ŞI PRIETENIA. O relaţie pe care astăzi o regăsim cu greu. Prietenia şi minimum sacrificiu. Capacitatea de a amplifica ceva pentru celălalt într-un moment dificil. Aşa s-a născut Revoluţia. Tinerii s-au sacrificat atunci pe stradă”, a spus, în exclusivitate pentru www.101stiri.ro, Cristina Anisescu, coordonatorul științific de proiect din partea CNSAS.

Constrângerile impuse de regimul comunist tinerilor Din inedita expoziție face parte și o scrisoare emoționantă semnată de două eleve din Sighişoara și adresată jurnalistului Cornel Chiriac, în care îi cereau disperate ajutor. Iată ce spuneau cele două adolescente: „Încă două disperate îţi cer ajutorul de prieten, psiholog, psihiatru. Toţi cei 37 de colegi ai noştri sunt adepţii muzicii pop, beat şi în general-bună. Toţi au concepţii moderne şi ştiu să se încadreze în limitele impuse de aceste concepţii mic-burgheze, de morala educatorilor noştri. Dar binevoitorii domni şi doamne ne impun, cu toate că suntem o clasă cu profil umanist, aceleaşi exigenţe la materii ca chimie, matematică. Nici să citim reviste străine în care este vorba despre tineri, noi, tinerii români, nu avem voie, căci probabil domniile lor se tem de influenţa „nefastă” pe care ar putea-o avea adevărul asupra noastră. În afară de şcoală, am sperat să găsim alte preocupări care, credeam că ne vor consola. Dar în Sighişoara aşa ceva nu este cu putinţă. În loc să alcătuiască un club modern, unde se poate dansa, practica diferite sporturi, asculta muzică în vacanţe, se organizeză un club într-o cameră de 15 m, în care se află o masă, o minge şi două palete de tenis. Da. Asta se numeşte club - organizat de U.C.F.S şi de comitetul U.T.C. Sunt „inteligenţi” domnii… convinşi că satisfac exigenţele tineretului”.

Ce păţea un tânăr care nu respecta regulile impuse de regimul comunist „În ’88, eram elevă. Pentru că nu aveam ciorapi albi, mama mi-a dat o pereche de ciorapi verzi. Am fost scoasă la catedră şi mustrată: `Noi nu avem nevoie de legionari. Marş de aici, pui de legionar!`”, a mărturisit Delia Roxana Cornea, muzeograf în cadrul MINAC.

Poveşti inedite În cadrul vernisajului s-a ascultat muzica anilor ’70 - ’80, adică Bob Dylan, The Beatles, Rolling Stones, Iris, Phoenix - muzica purtătoare de mesaj pentru tinerii de atunci. S-au proiectat interviuri cu tinerii supravegheați de Securitate, s-au spus povești despre camera tânărului care a trăit în perioada comunistă, s-au lecturat reviste şi cărţi publicate în timpul regimului comunist. La final, cei prezenți, în mare parte tineri, liceeni constănțeni, dar și profesori, au vizitat cele trei săli din cadrul MINAC, dedicate comunismului, săli la care încă se lucrează și care vor fi inaugurate, cel mai probabil, în această vară.