Cântăriţi-vă, vă rog frumos…

Mesagerul - „Cântăriți-vă, vă rog frumos!” Deși era frig, m-am cuibărit pe o bancă. În parc. În bătaia piezişă a soarelui. Care m-a luat în mâinile lui fierbinți și m-a încălzit pe îndelete. Picoteam ca un pui de găina sub aripa mamei cloșcă. Îmi era bine acolo, pe banca aceea, aşa, înfășurată în soare.

M-am trezit din picoteală cu un cântar la picioare și cu un nene în fața mea, care îmi spunea foarte serios: „Cântăriți-vă, vă rog frumos!”. Ciufulită și buimacă, nu înțelegeam ce vrea… De ce mă roagă să mă cântăresc… Am bâiguit: „Nu, mulțumesc. Nu vreau să mă cântăresc”, iar el a plecat fără niciun alt cuvânt, târându-şi picioarele şi rugând alte persoane, la fel de serios, să se cântărească.

Apoi m-am gândit că nici nu vroia bani, ci vroia doar să ne spună cât cântărim pe pământul ăsta, dacă ne evaluăm faptele…

Scena durerii Ştiu că cea mai mare durere pe care o poate trăi un om e să îi supraviețuiască propriului copil… Cumplită durere...

Colectiv…O întâmplare teribilă, aproape fără noimă. Oameni care au ars de vii într-un club, la un concert rock. Zeci de părinţi rămaşi în urma lor. Panică, oameni călcându-se în picioare, durere/ Mărturii cutremurătoare… Imagini tulburătoare…

Compasiunea şi empatizarea Ştiu că toţi cei care avem copii am simţit durerea părinţilor ai căror copii au fost în acele momente acolo.  Şi ne-a trecut o clipă prin minte, tuturor, că „ar fi putut să fie copilul meu”… Ceea ce ne-a făcut să empatizăm complet cu suferinţa acestor momente.

A fost un mare sacrificiu. Iar evenimentul din club a fost urmat de altele… Prin lume… Soldate cu sute de morţi… A fost un val de sacrificii, oameni care au plecat brusc şi în suferinţă, contribuind la creşterea vibraţiilor planetare pentru ca noi, ceilalţi, cei rămaşi, să înţelegem mai bine. Să dobândim cunoaşterea.

Iar sacrificiul lor este aproape imposibil de înţeles de părinţii rămaşi neconsolaţi pentru mulţi ani de acum încolo în urma copiilor lor şi are sens doar dacă noi, ceilalţi, realizăm că singura cale ca să te salvezi este să îl salvezi pe cel de lângă tine. Chiar şi atunci când viaţa ta este în pericol, tu să îţi păstrezi iubirea, cumpătarea şi compasiunea necesare ca să nu îi calci pe ceilalţi în picioare, ci să îi ajuţi să iasă din impas.

Cântărirea evenimentelor şi lecţia iubirii Eram în microbuz. În înghesuială. M-am gândit că eram acolo la fel de înghesuiţi ca tinerii din acel club şi că, dacă se va răsturna microbuzul, probabil ne vom călca în picioare unii pe alţii ca să ne salvăm propria viaţă… Şi am simţit atunci un val de iubire şi compasiune pentru toţi cei din microbuz, am simţit cum mă fac mai mică şi eliberez mai mult loc în jurul meu. Am simţit cum egoul meu se topeşte în acea cunoaştere interioară divină.

Atârnată de bara din microbuz, ascultam banala discuţie dintre doi tineri care nu se puneau de comun acord asupra cinei şi se ciondăneau pe acest subiect. I-am întrebat în gând dacă sunt conştienţi de faptul că alţi tineri ar da acum orice pentru a putea pregăti cina pentru iubitul sau iubita care nu mai e.

Am trimis un gând plin de iubire doamnei care a coborât supărată şi frustrată din microbuz pentru că şoferul nu auzise că îi solicitase să oprească la farmacie, iar el trecuse de staţia dorită. Şi mesajul: „Bucură-te că poţi merge câţiva paşi pe jos… Câţi alţii nu mai pot face asta acum ca să înţelegem noi, cei rămaşi, că tot ce contează e să iubeşti…”.

Am privit în jur cu inima deschisă şi am simţit cum toţi cei de lângă mine îmi răspund la fel… Bărbatul care era pe scaun, jos, în spatele meu, şi-a strâns şi mai mult picioarele ca să îmi facă loc. Cei doi oameni din lateral au început să işi vorbească prietenos. Totul se schimbase. Era ca şi cum, brusc, toţi cei din microbuz ne cunoşteam de când lumea şi ne bucuram de întâlnirea aceea.

Ceva s-a trezit în mine… Ştiu că tot ceea ce s-a întâmplat, şi care, înainte, părea stupid şi fără sens, acum are un puternic mesaj: tot ceea ce contează este iubirea şi toate nenorocirile care s-au întâmplat în ultima vreme prin lume, toate, duc către acelaşi mesaj: Singura cale ca să te salvezi, este să îl salvezi pe cel de lângă tine şi să faci asta în iubire şi compasiune. Totul devine posibil şi ne poate fi bine tuturor, dacă ne sprijinim unul pe celălalt deplin şi curat, în totală iubire. Ca şi cum cel de lângă tine ar fi copilul tău, sau o bucată din tine, sau chiar tu însuţi. Pentru că toţi suntem suflete ale aceluiaşi spirit, iar scopul vieţii e să ne iubim noi pe noi înşine şi noi între noi.