„Când ne dăm pe mâna altuia gândurile, sentimentele și propriile comportamente, ne pierdem autonomia personală!”

Dependența afectivă  este o formă subtilă de „atașament” față de cineva sau de ceva, similară, ca manifestare, cu celelalte tipuri de dependențe: de alcool, tutun, droguri sau internet.  „Simptomele” cele mai frecvente ale dependenței emoţionale sunt: dificultatea de a lua decizii „pe cont propriu”, nehotârâre chiar  și la cele mai mici detalii, stimă de sine scăzută, o permanentă raportare la celălalt, teama de a pierde persoana iubită, starea de „sevraj”  şi lista poate continua, căci efectele acestei „boli” sunt numeroase şi fac „pui”.

Dependenţa emoţională te „mutilează” „Persoana dependentă de alte persoane este aceea care așteaptă în permanență să fie validată de altcineva - o persoană reprezentativă pentru individ, care să confirme - sau nu - că face bine un anumit lucru. Ea își dorește să fie apreciată, iubită, remarcată, respectată de către ceilalți și are o nevoie stringentă de a fi lăudată la fiecare succes obținut. În cabinet am întâlnit cazuri în care unii clienți erau dependenți emoțional de părinții lor, chiar dacă sunt persoane adulte și au încetat, cronologic, să mai fie copii; cazuri în care relația de cuplu este una „viciată” de dependența unuia sau a ambilor parteneri”, a declarat pentru www.101stiri.ro psihologul specializat în Hipnoză Clinică şi Terapie, Mihaela Nicolaev.

Aceasta a mai adăugat: „Dependența afectivă are ca efect o involuție (poate un blocaj) a personalității celui în cauză, prin care ajunge să gândească că „nu-l duce capul”, adresându-le celor din jur întrebări de genul: Cum sunt eu? Ce trebuie să fac? Ce hotârâre trebuie să iau? Ce ai face în locul meu? De asemenea, o persoană dependentă emoţional așteaptă în permanenţă să i se spună că e iubită, că este atrăgătoare, frumoasă și bună. „Mă mai iubești? Crezi că te merit? Te-ai supărat pe mine?” - sunt întrebări frecvente ale dependentului.

Când este justificată dependenţa emoţională? Această „boală” poate fi justificată în situațiile în care oamenii sunt bolnavi sau răniți, au deficiențe fizice sau mentale sau când este vorba de copii sau adolescenți lipsiți de experiența maturității. Potrivit psihologului Mihaela Nicolaev, aceste persoane sunt lipsite de capacitatea de a nu mai fi dependente. Forma supremă de dependență emoţională este atunci când persoana, indiferent de vârsta pe care o are, simte nevoia să afle dacă ceea ce face este bine sau rău, dacă ia decizii corecte, dacă cei din jur o aprobă, dacă ceea ce își propune să facă se cade sau nu, etc.

Renunţă la prejudecăţi şi mergi la psiholog Conform psihologului Mihaela Nicolaev, în aceste cazuri, procesul  psihoterapeutic constă în derularea a minimum cinci - șapte ședințe. Acestea au următoarele obiective: cunoaşterea aprofundată a propriei persoane, dezvoltarea încrederii în sine şi exersarea acesteia în situaţii de viaţă, restructurarea convingerilor şi a gândurilor negre despre sine, învăţarea unor strategii de coping, pentru situațiile când vei fi tentat să îi lași pe ceilalți să hotărască pentru tine şi practicarea unor exerciţii de relaxare.

Cum să rezişti tentaţiei de a te întoarce la vechiul obicei Pentru a scăpa de tentaţia zonei de confort, fii propriul tău psiholog şi fă-ţi curat în gânduri: „Sunt de acord cu mine însumi/însumi! - Îmi place de mine așa cum sunt, cu bune și cu rele! - În orice caz, calitățile mele sunt mai numeroase ca defectele! - Am resurse interioare nelimitate, pe care urmează să le descopăr! - Îmi asum răspunderea pentru reușitele și nereușitele mele! - Pot decide singur(ă) ce e mai bine pentru mine! - Îi iubesc pe ceilalți și sunt iubit(ă)!”.