„Biblioteca îşi creează propriile structuri în lumea virtuală, fiind activă pe reţelele de socializare”

Corina Apostoleanu este şeful Serviciului de prelucrare, dezvoltare colecţii, informare bibliografică şi comunitară din cadrul Bibliotecii Judeţene „Ioan N. Roman“ din Constanţa și una dintre personalitățile orașului care veghează „din umbră” la bunul mers al culturii în spațiul tomitan, atât cât este posibil și cât ține de sfera activităților sale. Biroul său din incinta Bibliotecii Județene este mereu căutat de oameni de cultură, scriitori, artiști sau jurnaliști, iar multe dintre cărțile, emisiunile sau articolele pe care aceștia le semnează au primit sfaturile și recomandările Corinei Apostoleanu, mai ales pe parte de documentare și cercetare. Numele său, însă, este legat și de numeroase articole pe care aceasta le realizează din pasiune pentru cuvântul scris, dar și pentru cercetare și care apar, periodic, în reviste de cultură, științifice și publicații de prestigiu. Din vasta sa experiență de bibliotecar, Corina Apostoleanu ne-a vorbit, printre altele, într-un amplu interviu acordat www.101stiri.ro, despre viața din spatele... miilor de volume și despre cum reușesc biblioteca și cartea să mai supraviețuiască în era Internetului.

Reporter (R.): Cum reuşeste să mai supravieţuiască bibliotecarul anului 2015, în era virtualului?

Corina Apostoleanu (C.P.): Bibliotecarii au înţeles, la un moment dat, încă din… celălalt secol, al 20-lea, că „ceva important” se petrece în meseria lor, odată cu apariţia şi implementarea noilor tehnologii. Şi au cooperat cu specialiştii în domeniu, spre înnoirea bibliotecii. Astfel, bibliotecarii sunt, în prezent, specialişti în ştiinţele informării şi comunicării, brokeri de informaţie, ţinând pasul cu vremurile. Este drept că puţină lume ştie despre toate acestea şi oamenii nu sunt familiarizaţi cu aspecte mai puţin vizibile ale acestei meserii. Biblioteca îşi creează propriile structuri în lumea virtuală, este activă pe reţelele de socializare şi, în general, este prezentă în tot ceea ce este nou. Internetul nu este un concurent, dimpotrivă, este un factor de complementaritate, în activitatea zilnică.

R.: Cum vede Corina Apostoleanu lumea din spatele cărților?

C. A.: Trăim cu toţii în aceeaşi realitate, bibliotecari sau nu şi vedem lumea aşa cum este ea, cu bunul şi răul care o compun. Un strop de înţelepciune în plus, din cărţi, nu prisoseşte niciodată.

R.: Care credeți că va fi viitorul cărţii tipărite? Dar cel al cărţii în format electronic?

C. A.: Întrebarea dvs. îşi are răspunsul într-o întreagă dezbatere, din lumea bibliotecară, cu păreri dintre cele mai diferite. Personal, cred în complementaritatea celor două medii de lectură şi informare, încă multă vreme. În plus, este cunoscută şi o oarecare fragilitate a mediilor electronice. Cerneala tipografică nu se va curăţa atât de repede de pe degete, când întoarcem foile.

R.: Cum se desfăşoară o zi obișnuită de muncă pentru dvs., unul dintre cei mai dedicaţi bibliotecari ai Constanţei?

C.A.: Compartimentul în care lucrez, cel de bibliografie dobrogeană, este unul foarte solicitat de toţi cei interesaţi de cercetare în domeniu, dar şi de studenţi, masteranzi, doctoranzi. Desigur, istoricii, arheologii, jurnaliştii sunt utilizatorii frecvenţi ai serviciilor bibliotecii. Iată de ce, ne ocupăm şi de prelucrarea informaţiei, dar şi de organizarea şi punerea ei la dispoziţia cercetătorilor. Ocupă timp mult aceste operaţiuni, în consecinţă, unele zile au o anume încărcătură profesională.

R.: Cum ați caracteriza profilul utilizatorilor constanţi ai Bibliotecii Județene Constanța?

C.A.: Este bine cunoscut faptul că o importantă categorie de utilizatori ai Bibliotecii este reprezentată de tineri, elevi şi studenţi. Motivaţia este mai mult decât evidentă - evaluările şcolare, examene, teme etc. Se vorbeşte despre faptul că generaţiile tinere nu mai citesc, preferă reţelele de socializare, telefoanele nobile, alte tipuri de petrecere a timpului liber. Toate acestea nu sunt lipsite de adevăr. Le observăm, zi de zi. Nu trebuie însă absolutizate. Şi apoi, biblioteca are un mare rol, în schimbarea acestei realităţi.

R.: Care sunt cele mai frecvente solicitări ale lor, respectiv spre ce subiecte şi teme se îndreaptă, ce autori sau volume preferă cei mai mulţi?

C. A.: După cum spuneam anterior, unii dintre utilizatori se limitează la a rezolva rapid teme sau a găsi vreo carte-două, care să le servească la scrierea unor lucrări. Cei care lecturează sunt ceva mai aplicaţi, în cererile lor. Merg spre cărţi ale unor autori mult lăudaţi sau ecranizaţi cu succes, carte de călătorie, istorie, formare individuală, psihologie etc.

R.: Cum credeți că se vor transforma rolul şi funcţia Bibliotecii în stil tradiţional, pentru societate, în anii care vor urma?

C. A.: Consider că biblioteca tradiţională, aşa cum o ştiam din copilărie, şi-a cam încheiat rolul. Instituţia bibliotecară trebuie să fie extrem de dinamică, adaptată în totalitate la timpul pe care îl străbatem, în sensul găsirii acelor mijloace de menţinere a interesului pentru lectură. Este necesară refacerea drumului spre bibliotecă, firesc, natural, aşa cum era în trecut, dar în condiţii cu totul schimbate, de tehnologie, dar şi de noul tip de interacţiune utilizator-bibliotecă.

R.: Vorbiti-ne despre dvs., despre pasiunea pentru cuvântul scris şi despre meseria de bibliotecar. Cum ați ales această meserie?

C. A.: Pasiunea pentru cuvântul scris este… veche, datează din adolescenţă, când m-am apropiat foarte mult de literatură, de lecturide care nu m-am mai putut „separa” vreodată. Nu m-am gândit niciodată la vreo motivaţie anume. A fost mai degrabă o înclinaţie naturală spre partea umanistă, înclinaţie care s-a transformat în profesiune, la un moment dat. Este interesant că părinţii mei erau… „de partea” matematicii şi a ştiinţelor, dar înţelegeau pasiunea mea pentru acest domeniu.

În anul al treilea de facultate -Filologie - am ales cursul facultativ de biblioteconomie. Am făcut practică la Biblioteca Judeţeană Dolj, căci am absolvit Universitatea din Craiova. Cu siguranţă că acesta a fost un ataşament în plus faţă de carte şi bibliotecă. După aproape cinci ani de profesorat, am ales să fiu bibliotecară.

R.: Puteti face o comparaţie între viața unui bibliotecar la începuturile muncii dvs. în acest domeniu, acum 20 de ani, de exemplu, şi cea din zilele noastre?

C.A.: Desigur. Am început meseria într-un timp în care se lucra încă mult tradiţional, şi în care cererile care veneau spre bibliotecă erau oarecum diferite, în comparaţie cu cele din prezent. Desigur, exista o mare diversitate de activităţi dedicate cărţii şi lecturii şi nu putem spune că utilizatorii ocoleau biblioteca. Dimpotrivă. Cartea era încă principalul mijloc de informare. Ştim cu toţii că mediile complementare de informare au adus utilizatori în mediul virtual şi informarea de la distanţă, aspect greu de realizat ori imposibil, în mediul tradiţional. Toate acestea trebuie văzute ca evoluţii într-o anume direcţie, cu toate că există tendinţa să fie socotite ca negative. Aş zice că trebuie nuanţată poziţia bibliotecarilor, în aceste aspecte.

R.: Se ştie că vă place să şi scrieţi. Ce teme abordaţi, ce anume vă inspiră?

C. A.: Am scris şi scriuîn domeniul profesional, dar şi cronici de carte ori publicistică. Am participat la elaborarea mai multor volume, din varii domenii, de la istorie, la documentaristică, literatură, biblioteconomie ori critică literară. Poate că, în timp, îmi voi mai restrânge domeniul şi voi aborda mai strict anumite teme. Inspiraţia a venit mai degrabă din interesul pentru anumite domenii, pentru cercetare, în general.

R.: Pragul biroului dvs. este trecut zilnic de oameni de cultură, care mereu vă cooptează în proiectele lor, de la lansări de carte, până la întocmirea de monografii, documentare, pentru diverse materiale ori vă solicită să le scrieţi prefeţe, recenzii, articole. Cum a fost drumul până la a deveni o adevărată autoritate în domeniu, o persoană avizată şi de încredere, la care apelează atât de multă lume?

C.A.: Aşa cum spuneam anterior, am colaborat, într-adevăr, cu oameni de cultură, scriitori, istorici şi fiecare experienţă în parte a adăugat acel „ceva” important pentru drumul de cercetare şi scris, la care am pornit. Cred că este necesar mult ataşament pentru aceste ocupaţii. Altfel, nu ai avea răbdarea şi hotârârea de a realiza ceva. La un moment dat, am fost întrebată de către cineva din grupul de prieteni de ce fac asta şi am răspuns cât se poate de sincer: pentru că aşa mă simt bine, pentru că îmi aduce bucurie.

R.: Aveţi un mesaj pentru iubitorii cărţii de pretutindeni?

C.A.: Da, mesajul este cât se poate de simplu: îmi doresc să ajungă la iubirea de lectură cât mai mulţi oameni. Este esenţial, pentru toate schimbările pe care le dorim, să nu rămânem, cei care citim, un grup izolat, într-o lume care nu prea știe spre ce se mai îndreaptă.