„Bărcuța cu povești este oaza mea de normalitate, într-o lume bezmetică" (II)

Alina Cosmoiu, realizatoarea emisiunii pentru copii, „Bărcuța cu povești”, care poate fi urmărită pe Neptun TV, este una dintre cele mai îndrăgite vedete locale de televiziune. Dacă în prima parte a interviului acordat cu multă amabilitate www.101stiri.ro, Alina Cosmoiu a vorbit despre secretul emisiunii sale, dragostea sa pentru copii și despre cum împacă responsabilitățile de familie și de proaspătă mămică cu munca în televiziune, în cea de-a doua parte a materialului ne dezvăluie alte lucruri inedite din viața ei. Aflați, în continuare, despre cum a adus Constanței importante premii internaționale, alături de oamenii de televiziune Florin Orezeanu și Bogdan Malciu și despre sfaturile primite de la mentorul său.  (vezi aici prima parte a interviului)

Reporter (R.): Probabil că mulți constănțeni au auzit de premiile pe care echipa Florin Orezeanu - Alina Cosmoiu le-a adus Constanței, prin scurtmetrajele recompensate internațional, însă nu chiar atât de mulți știu cum ați reușit să le obțineți.

Alina Cosmoiu (A.C.): Primul film a fost „Sometimes Paganini”. De-abia ne înființaserăm firma, Action Television Production (ATP), în anul 2006, de-abia făcuserăm casa de producție. Domnul Florin Orezeanu fusese, până atunci, director de programe la televiziunea Neptun și își pusese toată energia în noua casă de producție și, în primă fază, nu aveam de lucru altceva decât „Bărcuța cu povești” și o emisiune despre licee. Florin Orezeanu a avut mereu atitudinea asta: când ceva nu merge bine sau când simți că ți se pun bețe în roate, atunci hai să faci ceva frumos. Asta te salvează și pe tine, ca om și cu asta poți să depășești criza și să mergi mai departe. „Sometimes Paganini” n-a avut o idee foarte bine definită de la început, dar parcă s-a înfiripat de la sine. O secvență întreagă din „Sometimes Paganini” este cu un lan superb de rapiță, apoi cu un lan de grâu pe care l-am văzut cand mergeam înspre Vadu, iar vântul bătea printre firele de grâu care păreau niște degețele la pian. La un moment dat, cu toate imaginile astea în față, am făcut, pur și simplu, un film despre frumusețea naturii și cum, de multe ori, omul este atât de prins de problemele lui încât nu mai vede că frumusețea este la un pas de el. Pe asta s-a bazat „Sometimes Paganini” și am avut marea bucurie ca, la o lună după ce l-am terminat, să obținem premiul juriului la Festivalul Național 7 Arte, de la Călărași. Pentru noi a fost un semn că este bun drumul pe care l-am început. Au urmat și celelalte filme, multe dintre ele s-au născut din „Bărcuța cu povești”. Al doilea film, „Antrenamentul”, chiar s-a născut în timp ce filmam „Bărcuța...”, ne-am dat seama că lucrurile din sala aceea de gimnastică, unde se prezenta un antrenament, deveniseră foarte serioase și profunde. Exista, de fapt, o lecție de viață pe care ne-o dădeau niște fetițe de nouă ani care, și cu răni în palme și cu plânsete și cu durere fizică, merg mai departe și aleg ca în fiecare zi să stea câte patru ore în sala aceea de gimnastică, să muncească pentru ca, într-o zi, să ajungă în vârf. Ne-am dat seama că noi, ca adulți, ne cam plângem de foarte multe ori și zicem că n-avem chef să mergem la serviciu, doar pentru că ne doare capul sau că vrem să ne odihnim,  iar fetele acelea, după ce treceau printr-o adevărată agonie, cu durere, paralele, reluări dacă n-au făcut bine, lacrimi, ieșeau din sală vesele, mândre, demne și spuneau: „Ne vedem mâine, la 9.00”, așa cum se încheie și filmul. De altfel, filmul a luat cinci premii internaționale, în Rusia, Italia, Spania.

R.: Care dintre premiile cu care ați fost recompensați a contat cel mai mult pentru voi?

A.C.: Toate au fost importante, pentru că am luptat cu filme cu bugete mari, care aduceau în atenție povești grave, care dezbătau teme foarte serioase, prostituție, droguri, vieți distruse, ceva ce se cerea din punct de vedere politic... Iar noi veneam cu câte un film curat despre niște copii care făceau un antrenament. Înseamnă că felul în care a fost făcut filmul, viziunea noastră, au fost cele care au contat. Mi-e foarte drag primul premiu internațional, cel de la Festivalul Internațional de Film Documentar de la Barcelona, dar toate au povestea lor și toate sunt importante, cum sunt și trofeele de la Palermo, de la Milano sau Hanoi. Mă bucur că, alături de Bogdan (n.r. Malciu, soțul realizatoarei TV și coleg în echipa emisiunii „Bărcuța cu povești”), am reușit, într-un fel, să continui această poveste și să ducem Action Television Production mai departe. Am luat deja șase premii cu filmele realizate alături de Bogdan Malciu, pe lângă cele 11 obținute alături de Florin Orezeanu.

R.: Care este sfatul cel mai important pe care l-ai primit de la mentorul tău, regretatul om de film și televiziune Florin Orezeanu?

A.C.: Au fost multe. Dar în primul rând, Florin Orezeanu m-a învățat ca atunci când cineva face ceva, să nu critic, ci să mă bucur de faptul că a făcut ceva, că s-a străduit, că n-a stat acasă să piardă timpul, să îl apreciez ca pe un om care a făcut ceva. Și iată un sfat pe care eu mă bazez întotdeauna: dacă cineva nu se comportă drept față de mine, să nu răspund. La un moment dat, m-am trezit cu niște acuzații de care nu eram vinovată - și nici măcar nu erau făcute în față, ca să pot da replica - iar prima mea tendință a fost să pun mâna pe telefon, să vorbesc cu acea persoană și să-i spun că nu așa s-a întâmplat și să o întreb de ce spune asta despre mine. În acel moment, mi-a venit fix în cap „nenea Orezeanu”, când îmi spunea: „Lasă-i în pace, tu ai treabă!”. În acel moment, m-am apucat să fac primul film, „Încercarea”, realizat împreună cu Bogdan și a avut succes, a luat două premii internaționale. A fost, într-un fel, prima noastră încercare de a lucra împreună la un scurtmetraj și a fost o încercare reușită. A urmat „Life Is Sport, Life Is Love”, un scurtmetraj care, într-un singur an, a obținut patru premii în Italia, Cehia, România.

R.: Revenind la televiziune, care sunt calitățile de care trebuie să dispună realizatoarea unei emisiuni TV pentru copii, pentru a avea succes?

A. C.: Să fie empatică cu subiectul și să aprecieze firescul copiilor. Eu văd tot felul de emisiuni pentru copii, de exemplu, în care sunt aduși cei mici în platou, fetițe de nouă ani sunt îmbrăcate cu rochițe de 30 de milioane și nu înțeleg de ce se face lucrul acesta. Aceleași fetițe sunt și machiate, părinții țipă după ele că și-au agățat rochița pe care au dat o avere. Da, pentru că la nouă ani nu ar trebui să poarte rochițe de 30 de milioane! Acolo nu mai este copilărie, ci industrie și se face asta pentru că sunt copii care participă la unele festivaluri, iar acolo li se impune sau li se recomandă să fie îmbrăcate în acest fel. Mie nu mi se pare deloc în regulă. La „Bărcuța” nu vin copii machiați, decât dacă suntem la un concurs de teatru unde machiajul e necesar pentru rolul respectiv.  Deci conteaza firescul. Și contează empatia cu subiectul, pe care trebuie să știi să îl valorifici. Eu le mulțumesc tuturor copiilor că îmi fac emisiunea frumoasă, pur și simplu prin felul lor de a fi, prin talentul și prin bucuria pe care le aduc în emisiune.

R.: Ne poți dezvălui planurile tale legate de „Bărcuța cu povești”?

A.C.: Marele avantaj când faci o emisiune pe termen lung este că ai satisfacții și din anii din urmă. Săptămâna trecută, am primit un mesaj pe telefon: „Buna, Alina, sunt Elena Radu, vreau să îți spun că am terminat liceul, sunt șefă de promoție și acum sunt studentă la Medicină”. Elena n-a mai apărut la mine în emisiune de patru ani, dar faptul că ei (n.r. foștii colaboratori ai emisiunii) încă mă sună, mă anunță ce mai fac înseamnă că „Bărcuța” a însemnat ceva pentru ei. Adriana Sofica, un alt exemplu, a terminat facultatea  „Magna cum laude”, fetele de la aerobic, Lavinia Panaete și Bianca Gorgovan acum sunt în lotul național de senori și le tin pumnii la toate competițiile naționale. Mie îmi sunt dragi toți, iar pentru mine e o bucurie că n-a fost doar o relație de genul că mă respectă doar pentru că sunt realizatoarea emisiunii. Cred că „Bărcuța” a devenit o familie - o familie pe care mi-o doresc din ce in ce mai mare.

R.: Când te pot urmări constănțenii pe Neptun TV?

A. C.: Emisiunea este programată duminica, de la ora 10.00, se poate vedea online și pe site-ul Neptun TV, dacă ați ratat-o sau dacă duminică dimineața erați la plajă. De asemenea, luni este în reluare, de la ora 15.00.

R.: Ai un mesaj de transmis cititorilor www.101stiri.ro?

A.C. Îmi place foarte mult proiectul acesta. În general, acum în presă se practică articolele scurte, informație pură și aici, pe www.101stiri.ro, ți se oferă o alternativă, deci vezi... povestea. Și revenind la sfaturile lui Florin Orezeanu, tot timpul, înainte de emisiune, ne spunea: „Nu prezentați doar informația. Căutați povestea!”. Ai găsit povestea, înseamnă că ai articol și înseamnă că ai cititori. Și asta îmi place la www.101stiri.ro, că are articole ample, care sunt scrise cu poveste și cu suflet și nu este doar informația brută pe care o pot găsi și la jurnalele TV de știri sau în alte ziare.