Bărbatul preistoric va rămâne mereu corigent la… iubire!

Îl privea când dormea. Îl studia şi nu găsea nimic din omul pe care şi-l dorise în odaia inimii. Buzele i se uscaseră, ochii îi erau umezi şi obosiţi, iar sufletul îi era greu.
„Vreau să plec! Pleacă!”, îşi spuse. Apoi, stătea şi îşi analiza din nou decizia. Se încăpăţâna să creadă într-o minune. Nişte lanţuri invizibile o legau de bărbatul care o rănea atât de tare. „Vreau să plec”, îi şopteşte la ureche. Nu o aude, doarme, ce uşurare!

Sentimente amorţite Femeia eroină se luptă cu morile de vânt până când ofileşte. Ajunsă la capătul puterilor realizează că şi-a clădit palatul de cristal din minciuni şi speranţe. Unele sunt trezite din somnul adânc în care şi-au scufundat întreaga viaţă, alte rămân prinse în drama vieţii lor. Marea dragoste? Cu siguranţă, nu. Dragostea nu distruge. Dragostea clădeşte, salvează, luminează!

Bărbatul preistoric nu îşi ia nevastă Bărbatul preistoric îşi ia menajeră, bonă, bucătăreasă, femeie care înghite cu uşurinţă minciuni penibile. Victimele lui sunt întotdeauna femei a căror copilărie nefericită şi-a lăsat urme adânci în sufletul lor. Femei care îşi doresc o familie cu orice preţ. Femei care girează cu fericirea lor şi pierd de fiecare dată. Femei care nu îndrăznesc să pună piciorul în prag de frica singurătăţii. Femei care se hrănesc cu vise.

Femeile puternice se dăruiesc numai bărbaţilor pe care îi admiră Bărbatul preistoric trădează, pentru că ăsta-i „ dreptul” lui moştenit încă de la naştere. Acest caveman frustrat şi instabil emoţional îşi validează masculinitatea prin escapade frecvente. Conştiinţa-i hibernează, iar pulsul„ inimii” îi vine din… pantaloni.

Doamnelor, treziţi-vă! Dacă nu-l admiraţi pe bărbatul de lângă voi, nu  încercaţi să-l transformaţi în partenerul de viaţă mult visat. Bărbatul preistoric va rămâne mereu corigent la… iubire.