Avem în ADN-ul nostru molecula iubirii

Ne îndrăgostim de mici Prea multă sărăcie de iubire pretutindeni. Doar interese mai mari ori mai mici. Pasiuni efemere care, mai târziu, pot distruge ceva poate cu adevărat frumos. Dragostea începe de când ne naştem. Iubim braţele mamei, mângâierea, zâmbetul ei înţelegător. Iubim bucuria părinţilor şi iubirea lor pentru noi. Familia, fratele ori sora, verişorii, prietenii. Şi totuşi, lipsa de iubire... Teama de iubire este astăzi mai mare decât bucuria sinceră de a iubi. Ne îndrăgostim de mici pentru că avem în ADN-ul nostru molecula iubirii, comunicării. Şi totuşi, marile suferinţe produse de lipsa de iubire apar de la vârste foarte fragede. Ura devine mai reală decât iubirea. Invidia ajunge să învingă orice alt sentiment. Crezi că altcineva este mai iubit, mai apreciat decât tine. Copiii sunt cei mai expuşi ei, înţeleg prin puritatea lor mai repede greşelile celor mari din jur. Devin copiile celor în mijlocul cărora trăiesc, clonele lor.

Într-o zi, o fetiţă, vecină cu mine, în grupa mare la grădiniţă, plângea în hohote că mama nu îi dă voie să se joace cu un coleg pe care ea îl iubeşte, pentru că este sărac. Trebuia să-şi găsească un coleg cu vilă. Altă fetiţă suferea că de ce nu i-a făcut mami ochii albaştri ca să o iubească vecinul de la scara C. Doamne, câtă suferinţă duc aceste sufleţele printre noi! O altă micuţă, din clasa a III-a, s-a luptat cu o coleguţă pentru inima unui tip care plăcea o altă fetiţă. Sufereau că nu le răspunde la SMS, că nu le acceptă prietenia pe Facebook.

Lecție de iubire Dar să faci copii la 11 - 13 ani, în vremurile noastre, la şcolile noastre, este chiar dureros. Sistemul, societatea oare să fie în cădere liberă? Să te filmeze fără ştirea ta la 5-7-9 ani, să te şantajeze?! Doamne, în ce lume trăim! Doamnelor mame, iubiţi-vă şi apăraţi-vă pruncii! Am cunoscut o tânără de 13 ani. Premiantă, olimpică, dintr-o familie modestă. O tânără talentată în multe domenii - dans, muzică, pictură, literatură. Mereu însingurată şi tristă. Învăţa, învăţa, mai ieşea şi cu unele colege, uneori. Cu băieţii nu avea decât discuţii legate de şcoală, căci ei nu prea citeau cărţile pe care ea le iubea, nici filmele deştepte pe care le urmărea. Bineînţeles că s-a îndrăgostit, într-o vară, de deşteptul clasei, decarul clasei, cel care nu ieşea niciodată din nota zece. Ştia totul pe de rost. Dar el iubea o altă fată, de fiţe, de top, de bani cu toptanul. Au discutat o vreme. Aveau o prietenie ciudată. Fata noastră s-a retras cuminte. Când am întrebat-o, într-o zi, cum vede ea continuarea acestei prietenii, care va fi preţul, dacă îi va cere într-o zi mai mult, îi poate da ea, dacă îi va cere să ia nişte energizante, să petreacă noaptea cu el şi toată gaşca, ce îi va răspunde? Cum este când fiecare băiat vrea să fi fost doar cu el, dacă mâine se va îndrăgosti cu adevărat de altcineva?

Eșecul de ieri, drumul spre maturitate Și a urmat altcineva... Am aflat că tipul semăna cu acel coleg de-al ei de care fusese îndrăgostită, cândva, la grădiniţă. De atunci s-a răcit de părinţi, îi este teamă de ei. A avut o prietenă care a turnat-o când a luat un 8 la şcoală şi s-a îndepărtat şi de ea. Cărţile i-au ţinut loc de prieteni adevăraţi. Şi profesoara de limba română, care i-a cultivat dragostea de cultură. A participat la multe concursuri, a ascultat sfaturile doamnei, care o şi proteja de unele caractere mai dure. A terminat clasa a VIII-a, „decară” şi ea. Fostul a încercat să se apropie din nou de fosta îndrăgostită de el. Dar lecţiile ne prind bine întotdeauna. A ales drumul spre evoluţie. Are un confident, un tânăr modest şi inteligent. Are un căţeluş care o păzeşte ca pe o comoară. Este mereu gata să ajute acolo unde este nevoie. Dar din iubire suferă, căci a fost greşit călăuzită încă de la grădiniţă. Totul se află înscris în sufletul nostru. Mai ales iubirea. Să avem grijă să-i oferim apa vie a încrederii dintotdeauna. Să nu uităm că viaţa este iubire, doar iubire, mai ales iubire...