Am fost femeia viking

De dragul tău şi ca să mă îngădui lângă tine.

Am fost ceea ce tu aveai nevoie...

Şi-am fost aşa uitând de mine...

Am fost femeia dârză cu care tu să împarţi totul nemţeşte. Vikingeşte.

Fără aşteptări şi fără de pretenţii...

Am fost camaradul perfect pentru tine - căci tu de asta aveai nevoie... Îmi spuneai că sunt urâtă, dar că te simţi bine lângă mine... Şi aşa eram! De dragul tău...

Încă de la început mi-ai arătat care sunt limitele...

De unde până unde pot să merg...

Am mai testat şi cu piciorul am călcat pe hotar.

Nu-mi era permis îndată am aflat...

Uneori mă rupeai de pământ ca pe un pisoi nărod, dornic de mângăiere, şi departe de tine mă aruncai...

Aşa am ajuns până în vârf de munte... Singură. Solitară.

Dar inima mea mereu a fost la tine. Ai pus-o cumva lângă pat.

Din când în când pe ea ai mai călcat, iar ea a sângerat.

Ai ridicat-o tu de jos, şi, o vreme grijă ai avut de ea... Până, din nou, ea lângă pat a fost uitată...

De ceva vreme mi-ai dat-o înapoi... Aproape uşurat...

Dar, ce nu ştii, e că e plină de aşchii. Aşchii-viking.

Le scot una câte una şi doare cumplit!

Şi asta pentru că, de dragul tău, am fost femeia viking şi, o vreme, am uitat să mai fiu eu.

Tu doar aşa mă vedeai, iar eu vroiam ca tu să mă vezi. Aşa că eu m-am adaptat...

Îmi spui despre ea că e plină de pasiune şi că îţi place să îţi stea în poală. La fel eram şi eu, dar tu nu mă vroiai aşa. Încet că am renunţat la o parte din feminitatea mea. Ca să devin mai bine femeia viking a ta.

Când am plecat de la tine, am plecat fără o parte din ea, feminitatea mea... Am regăsit-o greu şi într-o mică măsură... Să ştii cel mai mult din ea, feminitatea mea, a rămas acolo, în camera ta unde acum tu vii cu ea... Acolo, sub pătura aceea care acum ţie îţi miroase doar a ea... Acolo sunt şi eu... Dar tu nu înţelegi asta... Căci în mine vedeai doar femeia-viking... Şi mai nimic din feminitatea mea...

Te mai scot, încă o aşchie, din inima mea...

Şi doare...

Doare căci, pentru ea, tu îmbogăţit cu o parte din mine, ai deschis uşa aceea ferecată cu lacătul vichingului sălbatic. Tu nu ştii, dar o parte din ceea ce vezi acum la ea, e acolo pentru că eu am lăsat...

O parte din mine. Pe pătura ta... e şi feminitatea mea...

Acum vrei să fim tot aşa - camarazi!

Tu să îţi exersezi pe mine loviturile de maestru, iar eu să râd şi să le primesc ca înainte.

Căci tu ai dezvoltat o adevărată artă în a mă lovi şi-ţi place...

Dar eu nu mai sunt cu tine...

Nu le mai pot primi... Nu le mai pot duce... Căci nu mai sunt eu femeia de care ai nevoie... Acum e ea!

Dar tu nu vrei să fii aşa cu ea!

Ea este doar femeia din viaţa ta!

Tu ai ales să o vezi aşa...

Şi-i foarte convenabil pentru ea!

Pe ea o iubeşi, o mângăi, o săruţi, o scoţi prin lume, îi dai răgaz să-ajungă la orgasm, o respecţi...

Şi te bazezi pe mine acum ca-n continuare şi ca un camarad bun, loviturile tale de viking eu să le primesc...

Şi de-asta doare tot...

Te mai scot, încă o aşchie, din inima mea...