Adriana Adelaida Hoidrag, omul care şi-a pus viaţa în slujba dansului

Dansul este o meserie grea, o meserie care îţi cere putere, ore nesfârşite în sala de antrenament, dedicare totală, echilibru, eleganţă, creativitate şi dorinţa de a fi din ce în ce mai bun. În lumea asta, cei care ţin cont doar de tehnică, dar nu-şi exteriorizează sentimentele în actul de creaţie, nu au şansă de izbândă. Ritmul pătrunde în corpul dansatorului prin suflet, dându-i puls inimii sale.

Adriana Adelaida Hoidrag este omul care trăieşte prin dans. Pasiunea ei pentru această artă, care a impulsionat muzica, a început în copilărie, odată cu gimnastica. Apoi, totul a venit de la sine. În prezent, este instructor şi coregraf în cadrul Centrului Cultural Constanţa „Teodor T. Burada”, colaborează cu Muzica Militară a Forţelor Navale Române, asigurând ilustraţia coregrafică, iar pe perioada verii, se ocupă de activităţile cultural-artistice organizate de hotelul Victoria din Mamaia.

Reporter (R.): Ce înseamnă dansul pentru dvs.?

Adriana Adelaida Hoidrag (A.H.): Pentru mine, dansul înseamnă viaţă.

R.: Ce vă inspiră atunci când realizaţi un spectacol de dans?

A.H.: Să ştii că, de multe ori, atunci când concep un spectacol de dans, nu o iau strict tehnic. Ascult melodia, mă gândesc la o poveste şi dacă povestea „dă bine” cu melodia, întotdeauna îmi iese un dans perfect. De regulă, mă inspiră poveştile de viaţă.

R.: Care este lucrul cel mai important în dans? Tehnica sau voinţa dansatorului de a-şi depăşi limitele?

A.H.: Am admirat întotdeauna voinţa. Din punctul meu de vedere, voinţa bate talentul. Degeaba îmi vine un copil strict tehnic în sală, dar care nu se prezintă zilnic la antrenament. Este de lăudat, de remarcat, iniţiativa unui copil care vine oră de oră şi devine astfel mai tehnic decât cel care este înzestrat nativ cu talent.

R.: Câţi dintre cursanţii dvs. au dus dansul la nivel de performanţă?

A.H: Mulţi. Ei sunt mândria mea şi dovada vie că elevul îşi poate întrece profesorul. După ce au urmat cursurile mele, unii dintre ei s-au înscris şi la clasa de instructori şi, la rândul lor, au devenit instructori şi şi-au deschis propriul lor club de dans. Pe scena Festivalului Internaţional al Muzicilor Militare, am fost cu doi foşti cursanţi. Mi-a crescut inima când am văzut cât au evoluat.

R.: Ce calităţi trebuie să aibă un dansator?

A.H.: Un dansator trebuie să aibă, în primul rând, simţ ritmic, fiindcă ţinuta, chiar dacă nu o are, se dobândeşte prin exerciţiu şi antrenament. În dans există o regulă sfântă: trebuie să dansezi pe muzică, nu pe lângă ea.

R.: Ce dificultăţi presupune o carieră în acest domeniu?

A.H: Multe… De exemplu, eu adopt patru stiluri de dans: contemporan, modern, popular, sportiv. Din toate aceste stiluri de dans, cel sportiv este și cel mai costisitor. De multe ori, am întâmpinat situaţii când am avut copii talentaţi, dar care nu au putut suporta financiar ţinutele şi încălţămintea. Au fost nevoiţi să renunţe, chiar dacă li s-a rupt sufletul. Şi, în acelaşi timp, şi mie. Din punct de vedere financiar, dansul sportiv este extrem de scump. Ai două ţinute standard şi latino, în funcţie de vârsta copilului, ţinute care se încadrează la anumite clase şi necesităţi, repet, ţinută impusă de Federaţia Română de Dans Sportiv. Ai cu ce, te bagi în „horă”. Nu ai, la revedere!

R.: În ce proiecte sunteţi implicată în prezent şi ce planuri de viitor aveţi?

A.H.: Proiectele sunt multe şi survin de la săptămână la săptămână. În momentul de faţă, sunt implicată într-un proiect la Hotel Victoria din Mamaia, început anul trecut, din iniţiativa conducerii hotelului, proiect care a vizat nu doar copiii, ci şi părinţii. Noi mergem pe ideea implicării turiştilor în activităţile cultural-artistice, în sensul că noi, dacă organizăm un spectacol, nu-l organizăm strict pentru ei, ci strict cu ei. Lucrăm interactiv cu publicul şi asta a prins. Dovadă că, am fost intrebată si eu, si domnişoara director, dacă mai avem spectacole şi pentru anul viitor... pentru că le-a plăcut anul trecut şi datorită acestui lucru, își doresc să revină. Și clar, din nou, satisfacţia surâde pe buze, că avem de ce! Motivaţia există! Toată vara sunt prinsă cu trupa de majorete în trei festivaluri, respectiv Festivalul Internaţional al Muzicilor Militare - Galaţi, Festivalul Muzicilor Militare - Oradea, iar pe perioada verii, în săptămâna 3-8 august, vom participa, ca de fiecare dată, la zilele premergătoare Zilei Marinei. Noi avem o colaborare cu Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. Această colaborare a pornit la iniţiativa dirijorului Muzicilor Militare ale Forţelor Navale Române, lt. col. dr. Cornel Ignat. Ne-a văzut dansând şi ne-a propus o colaborare. Noi am crezut că va fi ceva temporar, dar iată că, de șase ani, s-a perpetuat. Majoretele dau culoare muzicii militare. Nu contest profesionalismul si aportul adus de colegii mei, dar fetele dau culoare, repet. Publicul vine şi pentru fete, conjuncția asta „şi” are un rol extrem de important. Muzica de fanfară este iubită de toată lumea, dar când ilustraţia coregrafică apare, este ALTCEVA! Întotdeauna domnul colonel Cornel Ignat ne-a sugerat: inedit, diversificat, iar asta a prins la public maxim! Repertoriul îmi este dat de către acesta, eu lucrez în sală, iar muzica se îmbină întotdeauna perfect cu dansul.

R.: Care sunt satisfacţiile unui instructor de dans?

A.H.: Produsul finit la scenă, asta-i cea mai mare satisfacţie a unui instructor.

R: De la ce vârstă este recomandat să fie practicat dansul sportiv?

A.H.: Dansul sportiv este indicat să se practice de la șase ani. Copilul trebuie să ştie foarte bine care este piciorul stâng şi piciorul drept. Până la șase ani, le recomand părinţilor să testeze copilul şi să fixeze simţul ritmic cu dans modern, fiindcă eu, ca instructor, predau acest dans ca pe o joacă, iar ei nici nu ştiu când au învăţat ceva. Totul ţine de metodica predării acestui dans. Dansul sportiv este frumos, dar este greu. Eu îi încurajez pe toţi să practice acest dans, dar în acelaşi timp, le spun că îi aşteaptă momente dificile. Însă, privind partea plină a paharului, trebuie să luăm ce-i mai bun din orice. Până la urmă, nimic nu este uşor, dar când vezi medalia şi cupa, uiţi că a fost greu.

R.: Care sunt beneficiile copiilor care participă la cursurile de dans contemporan/ sportiv/ modern/ popular, organizate de Centrul Cultural „Teodor T. Burada”?

A.H.: După cursul de absolvire, primesc o diplomă, iar această diplomă le este foarte benefică celor care aleg să-şi urmeze visul, să devină instructori. Acest certificat de absolvire conferă dreptul liberii practici, este recunoscută de Ministerul Culturii şi Cultelor, de Ministerul Învăţământului, dar nu poate oricine să obţină această diplomă de instructor. Clar, dacă eşti... paralel cu dansul, nu ai ce căuta la noi.

R.: Un mesaj pentru tinerii care au predilecţie pentru dans.

A.H.: Eu vin din artă si spun aşa: în momentul în care nu mai ai ce să joci, te îndemni să cânţi. În momentul în care nu mai ai ce să cânţi, te îndemni să dansezi. Niciodată nu va exista momentul când nu vei mai avea ce dansa. Pentru dans, ca şi pentru dragoste, trebuie să îţi deschizi sufletul. Ce dansezi, trebuie să simţi. Să-şi urmeze visul, acesta este sfatul meu. Nu-i uşor, dar merită!